KIKA
adelaparvu.com
recomandă kika.ro
KIKA
adelaparvu.com despre Muzeul Asta in aer liber, Foto Adela Parvu (3)

In Eseuri si idei altfel

Eu îmi apăr bogăția și onoarea și-ntreg neamul

Am fost în vizită la Muzeul Astra din Sibiu, unul dintre cele mai complexe și premiate muzee în aer liber de la noi. Ca să-ți faci o imagine asupra locului îți spun că muzeul, înființat în 1963 cu scopul de a prezenta construcții tehnice tradiționale preindustriale, cuprinde, pe un teren de 96 de hectare din Dumbrava Sibiului, circa 400 de construcții – case, anexe gospodărești și instalații tehnice agricole aduse de pe întreg cuprinsul țării. Complexul muzeal Astra din Sibiu a primit în 2019 una dintre cele mai râvnite distincții din domeniu, respectiv premiul Luigi Micheletti acordat de European Museum Academy pentru cel mai inovator complex muzeal internațional.

Foto de la Muzeul Astra în aer liber.

Foto de la Muzeul Astra în aer liber.

Gospodărie cu anexe și acoperișuri din fân. Foto la Muzeul Astra Sibiu.

Gospodărie cu anexe și acoperișuri din fân. Foto la Muzeul Astra Sibiu. Mai jos în foto colega mea arh. Andreea Beșliu în fața casei cu acoperiș din fân.

adelaparvu.com despre Muzeul Asta in aer liber, Foto Adela Parvu (2)

Am fost, cum ziceam, în vara acestui an în vizită, la invitația blogerului Răzvan Pascu, și am avut-o alături de mine pe partenera mea de la birou, arhitecta Andreea Beșliu. Din start, ne-am propus să abordăm vizita mai profan, dacă vrei superficial, cum ar face orice turist și să ne lăsăm atrase de ceea ce ne place vizual. Am constatat, cu mare mirare, că orice ne plăcea ca proporții, decorațiuni, volumetrie, materiale erau case aparțând altor minorități naționale și ne întrebam, pe bună dreptate, de ce? Dar hai să-ți spun mai multe.

Casă săsească de la Muzeul Astra cu pivniță înaltă, sub spațiul destinat locuirii.

Casă săsească de la Muzeul Astra cu pivniță înaltă, sub spațiul destinat locuirii. Mai jos, o cameră de la interiorul casei săsești.

adelaparvu.com despre Muzeul Asta in aer liber, Foto Adela Parvu (3)

Casă ungurească din județul Covasna expusă la Muzeul Astra Sibiu.

Casă ungurească din județul Covasna expusă la Muzeul Astra Sibiu.

Casă de spătari din județul Hunedoara în cadrul Muzeului Astra Sibiu.

Casă de spătari din județul Hunedoara în cadrul Muzeului Astra Sibiu. Foto jos din cadrul muzeului amenajat în aer liber.

Gospodărie din Lisa, Brașov a unei familii care prelucra cânepa.

Gospodărie din Lisa, Brașov a unei familii care prelucra cânepa. Mai jos imagine de la interiorul casei.

adelaparvu.com despre Muzeul Asta in aer liber, Foto Adela Parvu (16)

adelaparvu.com despre Muzeul Asta in aer liber, Foto Adela Parvu (13)

După câteva exemple clare, în care vedeam cum niciuna din primele case care ne-au atras atenția nu aparținuseră vreunui român, am început să cercetăm mai îndeaproape cauza. Am căutat casele de români și am constatat că toate erau ridicate cu materiale mai precare (spre exemplu acoperiș din fân, nu din stuf, ci fân), erau mult mai mici, funcțiunile legate de meseria celui care le-a construit (anexele) mai mari decât casa. Practic, totul redus la nevoile curente, dar fără a răspunde cumva la nevoi ale sufletului, cum ar fi nevoia de Frumos. Românii de odinioară erau, cel puțin din perspectiva a ceea ce au construit și lăsat în urma lor, dedicați supraviețurii prin muncă. Decorațiunile, dacă existau, vorbeau despre superstiții, despre credința în protecția divină, despre a-și asigura condițiile să răzbească, să aibă parte de vreme bună, deci de timp favorabil muncii lor, fie că era vorba despre munca la câmp sau în meștesugul practicat în anexa gospodărească. Cumva, parcă totul redus la pâinea cea de toate zilele. A fost acel moment în care versul lui Eminescu din Scrisoarea a III a, prin vocea lui Mircea Cel Bătrân, mi-a venit în minte “Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul (…)”. Ei bine, nu! Eu vreau să-mi apăr bogăția și onoarea și-ntreg neamul (am refolosit neamul ca să nu strict rima poetului). Și am să-ți spun de ce vreau asta.

Versul lui Eminescu m-a urmărit pe toată durata vizitei mele la Muzeul Astra. Mi-am dat seama că mă deranjează pentru că, undeva, în inconștientul nostru de români s-a inoculat ideea că e mai bine să fim săraci, dar cinstiți, mai bine să rămânem modești și supuși (“Capul plecat sabia nu-l taie”), să nu avem ambiții (să cucerim teritorii, să fim invadatori), ci doar fim atașați de pământ, să ne vedem de treaba noastră. Idee care poate fi interpretată că nu contează ce lăsăm în urma noastră atâta timp cât ocupăm un teritoriu, pe care-l muncim ca să avem cu ce ne asigura nevoile de bază. Asta m-a înfuriat. Eu cred că trebuie să fim mai mult de atât.

Cred că ceea ce lăsăm în urma noastră trebuie să fie mai presus de burțile noastre, să ajungem să ne preocupe valori precum Binele, Adevărul și Frumosul, valori filtrate prin inimile și mințile noastre. Da, pot să mă uit în urmă și să întrevăd ingeniozitatea țăranului român, să apreciez că a știut să-și gestioneze resursele pentru a fi eficient, dar nu pot să rămân la acel stadiu. Vreau să pot mai mult, vreau să evoluez, vreau să urc trepte pe scara nevoilor și să ajung la cele înalte. Vreau să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc. Trăind, vreau să cunosc, să învăț, să explorez. Vreau asta ca să devin un om mai bun, un om activ și creativ în societate, de la modul cum se comportă, la grija față de semeni și bunăstarea lor, la ceea ce lasă în urma lui pentru ceilalți.

Intuiesc faptul că Eminescu a vrut să spună altceva prin “îmi apăr sărăcia” și anume, probabil, se referea la sărăcia duhului, pentru că a fi sărac cu duhul nu înseamnă a fi prost, ci a fi sărăc în păcate, mai aproape de Dumnezeu, deci a avea onoare. Dar câți au înțeles asta? Prea puțini. Sărăcia sună ca o condamnare la o condiție pe care ar trebui să ne-o asumăm pentru totdeauna. Eu nu vreau asta! Eu vreau să îmi apăr bogăția și onoarea și-ntreg neamul. Și te provoc și pe tine să o faci. Cum? Efortul, aparent egoist, de a construi o casă pentru tine și familia ta îl poți transforma într-unul altruist, pentru Frumosul pe care-l lași în urma ta. O casă aparține deopotrivă familiei tale, cartierului și implicit orașului sau satului unde o ridici. Fă-o Frumoasă! Fă-o să vorbească peste veacuri, despre omul care ai fost (nu despre burta pe care ai alimentat-o), un om conștient, responsabil, care și-a făcut întotdeauna treaba nu bine, ci foarte bine, care prin viața lui de zi cu zi s-a raportat la valorile adevărate. Fă-o să vorbească despre cum ai deveni un om împlinit, nu despre cum ai fost un om cu burta plină.

Pe durata vizitării Muzeul Astra mi-am schimbat singură versul și mi-am repetat: Eu îmi apăr bogăția și onoarea și-ntreg neamul. De ce mi-am schimbat singură versul? Pentru că asta este ceea ce cred. Da, merită să ne știm trecutul, dar să fim atenți la prezent, conștienți și responsabili că noi, oameni simpli, scriem istoria. De aceea sunt total de acord cu istoricul Lucian Boia, care în cartea sa “Istorie și mit în conștiința românească”, concluzionează astfel: “Poate vom încerca, nu să uităm istoria, dar să fim ceva mai puțin obsedați de ea. Privim prea mult spre trecut (spre un trecut cu ușurință mistificat) și prea puțin în prezent și spre viitor. Nu avem ce învăța de la Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu, și nici măcar de la oamenii politici ai perioadei interbelice. Problemele prezentului se rezolvă cu mijloacele prezentului și din perspectiva prezentului. Cu aproape două veacuri în urmă, când au decis să joace cartea modernizării, a occidentalizării și a statului național, românii nu s-au așezat în continuarea unei vechi istorii, ci s-au despărțit de ea. Acum intrăm într-o lume nouă și este necesar un nou început. Nu putem rămâne prizonieri ai trecutului. Trebuie să dovedim că România înseamnă ceva, astăzi.“

6 raspunsuri pentru Eu îmi apăr bogăția și onoarea și-ntreg neamul

  1. Mariuca spune:

    Casa copilăriei mele !
    Minunat !

  2. Mariana spune:

    DA!DA!DA!
    De acord cu tine!

  3. Alina Muresan spune:

    Imi plac atat de mult articolele tale , tocmai de aceea vreau sa imi spun parerea : sunt perfect de acord cu ceea ce ai spus referitor la a trai in prezent aparandu ne bogatia si lasand ceva, o casa , in urma noastra , care sa infrumuseteze zona si sa arate ca ne am preocupat si de a crea frumos , nu doar de burta. In schimb nu sunt de acord ca nu avem de invatat de la Stefan cel Mare sau de la Mihai Viteazul asa cum nu sunt de acord sa imi uit sau reneg trecutul. Eu, noi, suntem fiii istoriei, ai stramosilor nostri; neamul nostru il purtam in ADN ul nostru, in grai, in sange…., si ma opresc aici. Inspiratie iti doresc si te rog ,iubeste ti radacinile, ti-au dat o parte din ce esti azi.

  4. Luiza Maria spune:

    De acord cu tine!
    Foarte de acord cu tine!

  5. Mi spune:

    Adela, viziteaza si un muzeu din Oltenia, de exemplu pe cel de la Curtisoara, Gorj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *