De ce ai vrea să te muți e la oraș la țară? Și de ce ai încerca și a treia oară, dacă primele dăți n-ai fost mulțumit sau hotărât? Pentru că vine o vârstă când vrei să te retragi și când îți cauți liniștea. După o viață agitată în care te-ai zbătut, ai muncit, ți-ai crescut copiii, pasul firesc este să te bucuri de viață, să-ți găsești tihna și să savurezi fiecare zi. Ei bine, asta și-au dorit și acest cuplu de polonezi, care după două tentative de a părăsi Varșovia s-au întors în oraș. Prima dată pentru copiii și părinți lor, a două oară pentru nepoți. Dar când au mers într-o vacanță în Masuria și au stat la o pensiune tradițională, unde au întâlnit alți fugiți de la oraș, ca să spun așa, și-au spus că merită să încerce și a treia oară. Deși nu le-a fost ușor, nu s-au lăsat descurajați. Dar hai să-ți spun mai multe.
Zona în care au ales să se mute pentru a treia oară e înțesată de lacuri și păduri, o regiune unde natura dictează ritmul vieții, unul mult mai domol față de vânzoleala de la oraș. Și în acest peisaj tihnit casele sunt preponderent din cărămidă. Kasia și Krzysztof au ochit o astfel de casă veche și au cumpărat-o. Dar când achiziționezi o casă veche ea poate ascunde multe hibe, iar cărămida e tare înșelătoare. Îți dă impresia că e stabilă și rezistentă, dar te trezești că după zeci de ani de zile, mai ales când casa n-a fost izolată cum trebuie și a avut acoperișul fisurat, lăsând apa să se infiltreze, pereții se sfărâmă. S-au trezit că trebuie să reconstruiască totul. Cum nu mai avea bani pentru așa ceva, au apelat la copii, care i-au ajut cu investiția. Și dacă tot o construiau de la zero, s-au gândit să o facă mai mare pentru a putea primi ș i turiști. Și bine au făcut!
Pentru economie de materiale, dar și pentru a conferi șarm și patină noii construcții, cei doi soți au folosit, la recomandarea specialiștilor, materiale vechi recuperate. Astfel că olanele vechi de pe casă sunt de la alte locuințe vechi, demolate, iar scara și o bună parte din bârnele de stejar de la interior sunt de la o fostă mănăstire de secol XIX, dezafectată și ea. Piesele de mobilă sunt și ele unele cu poveste. Una dintre mese a aparținut bunicii lui Kasiei, bufetele au fost cumpărate de la târguri de antichități, iar canapeaua din stejar masiv a stat mult timp în fostul lor garaj până să-și găsească locul aici. După ce au strâns o grămadă de lucruri de-a lungul anilor, toate s-au dovedit a fi o colecție ideală pentru casa din piatră și cărămidă pe care au ridicat-o. Krzysztof a fost sceptic mult timp în privința obiectelor vechi, mai ales despre mobilă. A fost convins că cele mai multe dintre ele vor ajunge pe foc, dar se bucură că și-a ascultat soția pentru că au fost economii importate și au reușit să confere o atmosferă aparte casei.
Și pentru că terenul pe care e ridicată casă este deasupra nivelului lacului, panorama care se vede de la înălțime este superbă. Așa că au prevăzut și terase frumoase, locuri de desfătare în aer liber, binevenite și pentru ei și familia lor, dar și pentru turiști. Și ce fac atunci când n-au oaspeți? În niciun caz nu se plictisesc. Lui îi place să prepare tot soiul de băuturi din fructele care se găsesc în sat, iar ea adoră să gătească și să facă gemuri. Iar de fiecare dată când vor să se relaxeze se urcă în barcă și explorează lacurile din zonă. Kasiei îi este dor de nepoții ei și și-ar dori să-i vadă mai des, dar cu toate că sunt departe acum de oraș sunt singuri că au făcut alegerea bună pentru a trăi în zona asta superbă. Cine n-ar fi? Mi-a plăcut mult povestea lor, curajul de-a nu-și abandona visul în ciuda încercărilor prin care au trecut. Sper să te inspire și pe tine!
salutare, super blog, pt mine aceasta casa e maxima, nu cred ca-mi pot dori ceva mai mult, dar are o mare problema; nu stiu daca mai pot pleca dimineata la munca sau… cine stie, tre sa aflu :), e minunata, multumesc
Exact la asta ma gandeam si eu Florin :))) Si sunt sigura ca nu m-as plictisi nici eu intr-un astfel de loc. Dar o veni si vremea noastra, caci dupa cum vezi proprietarii nu sunt tocmai tineri. Deci macar sa visam la anii frumosi de la finalul vietii 🙂
De ce ”candva” si nu ”ACUM” Adela ?
Nu mai este Timp pentru ”atunci” si pentru vise.Tocmai pentru copiii nostri,dar si pentru noi,trebuie sa luam decizii radicale,altfel,parazitati de sistem,il tinem in viata.Cu cat ii intarziem decesul cu atat va fi mai greu.Pentru ca nu e nicicum vorba de ”daca” ci de ”cand”.De ce nu acum ?
Ai si tu dreptate Radhacross, partial, as zice. Cand ai copii si mai ales unii adolescenti sa stii ca e mai greu cu mutatul la tara, mai ales la noi. Ti-o spun din proprie experienta 🙂 Dar cred ca pentru cei care au ajuns la varsta pensionarii merita sa ia in considerare pasul acesta catre independenta 🙂
Adela, sunt curioasa cum arata casuta ta 😀
Pup
Pai cand am s-o termin am s-o prezint pe blog. Casuta de la tara e una simpla, din chirpici si caramida, cu o prispa ingusta si coloane ca in sudul tarii, iar locuinta din Bucuresti e mica, cu piese de mobila reciclate si o multime de obiecte colorate, de la tablouri la tot felul de cutii, vaze, pensule si suveniruri. Plus multe carti. Poate prea multe pentru un spatiu atat de mic 🙂
Suna foarte bine, ma faci sa visez cu ochii deschisi 🙂
Da, suna bine! Casuta ati cumparat-o sau o construiti de la zero?
De-abia asteptam poze. 🙂
Nu, am cumparat-o veche 🙂 Am fost inspirata sa cumpar acum 14 ani si m-a costat foarte ieftin 🙂
Esti omul care trezesti visele! Sa ai parte de zile senine!
Si tu la fel Ana!
…ehei tare frumos arata!….dar ma intreb cat a costat totul…pare ft. scump!
Cu siguranta n-a fost ieftin, dar oamenii de genul acesta ne arata ca imposibilul devine posibil 🙂 In orice caz au valorificat ceea ce aveau, adica si-au vandut casa de la oras.
E superbă! Nu am citit eu? Sau nu ai menționat în ce zonă este amplasată?
Ai ratat, ca am scris in prima parte a textului 🙂
Imi doresc si eu intr-o buna zi o casa de genul acesta, Multumim ca ne bucuri privirea si sufletul cu asemenea frumuseti.
Sa-ti implinesti visul Alexandra! Asta iti doresc!
E SUPER,CINE NU VREA O CASA ASEMANATOARE CU ACEASTA.
Mai stii? Poate ca exista oameni care nu vor asa ceva Niko 🙂
Casa este foarte frumoasa, construita cu mult bun gust iar pozitia langa rau este extraordinara. Probabil ca proprietarii au iesit deja la pensie si s-au retras in acest loc superb. O locatie perfecta pt o pensiune; au facut o afacere foarte buna.
Da, proprietarii au iesit la pensie si sunt de acord cu tine ca au fost inspirati sa-si deschida pensiune Dana!
Superba!! Ar fi fost interesant de vazut cum arata cand a fost cumparata … un fel de imagini “before and after” 🙂
Da, si eu ma gandeam la asta Ana-Maria. Mi-ar fi placut sa vad cum era inainte 🙂
Calda si primitoare…detaliile fac diferenta.
Arata bine aceasta casa. Este rustica si calda, prin materialele naturale folosite: caramida, piatra, lemn.
E o incantare cand oamenii construiesc si/sau decoreaza cu gust. Si e minunat cand si altii (aici turistii) se pot bucura de rezultatele muncii lor. Felicitari!
Si mie mi-a placut mult Alina!
aici traesti 150 de ani…
Da, cred ca ai dreptate Iulia!