Locuieşte la Milano din 2010. Este artist şi se exprimă aşa cum simte prin pictură. Dar ca orice artist este atentă la lumea din jur, la oameni. A observat că azi, lumea se grăbeşte, că nu se opreşte din goana asta absurdă pentru a se bucura de momente simple, plăcute, colorate pe care arta ţi oferă din plin. Aşa că a simţit nevoia să tragă un semnal de alarmă, dar într-un mod blând, astfel încât să se apropie de oameni, mai degrabă decât să protesteze zgomotos.
Cum? Prin arta portabilă. Picturi ataşate la genţi şi nu numai (a realizat între timp şi o colecţie de pantofi pictaţi). În tumultul vieţii, cu geanta pe umăr, te bucuri de artă oricând ai un mic răgaz, înainte de o şedinţă, în maşină, în staţia de metrou sau, pur şi simplu, când ajungi acasă şi îţi aşezi geanta la îndemână.
Elena Vijoli şi-a dorit ca arta ei să ajungă la propriu în lume, prin oraşe, să evadeze din spaţiile expoziţionale, unde numai cunoscătorii sau pasionaţii se arată. Şi eu am descoperit arta ei în lume, dar de această dată în cea virtuală. Mi-a plăcut la nebuni e ideea ei. Sunt convinsă că lumea poate deveni mai bună şi mai frumoasă cu ajutorul artiştilor, prin lucrările lor. Mi-am şi imaginat o colecţie superbă pe care ar putea să o realizeze împreună cu Dan Coma sau cu Mihai Albu.
Dar dincolo de asta, m-a surprins plăcut ideea de-a te bucura de o pictură având-o la tine mereu, să te încarci cu energia ei privind-o atunci când ai chef, nu doar acasă, în intimitate, ci şi atunci când ai treabă şi când simţi nevoia să-ţi clăteşti privirea şi sufletul cu ceva drag, care să-ţi reamintească că viaţa nu e doar muncă, performanţă, carieră, ci un cumul de momente de fericire pe care tu singur ţi le stabileşti. M-a încântat faptul că nu mai eşti constrâns de spaţiu şi timp să admiri picturile preferate. Am vrut să aflu mai multe pentru tine, chiar de la Elena, aşa că iată interviul de faţă.
Cum ţi-a venit ideea de artă portabilă? Ideea mi-a venit când am constatat că şi la Milano sau în alte părţi ale lumii aveam acelaşi sentiment al îndepărtării publicului de artă ca şi în România. Ştiu că evenimente sunt, la vernisaje e plin, dar la un moment dat constaţi că sunt aceiaşi oameni – presă, specialişti, pasionaţi, familia şi prietenii – cei oarecum “obligaţi”. E paradoxal – suntem la un click distanţă de tot, avem acces atât de uşor la multă informaţie în timp rapid, dar ne îndepărtăm tot mai mult de lucrurile frumoase, simple ale vieţii. Nu mai avem timp!
Ideea de a “lăsa liberă” o pictură are la bază cam aceeaşi motivaţie pe care au avut-o celebrii violonişti Joshua Bell în 2008 sau Alexandru Tomescu în 2010, de a concerta în staţii de metrou, ascunşi sub anonimat, pentru a sensibiliza lumea obişnuită la muzică clasică. Cred că mulţi artişti, din toate ramurile, resimt într-un fel sau altul schimbarea relaţiei cu publicul. Eu consider că publicul contemporan este unul traumatizat din multe puncte de vedere, iar noi, artiştii, trebuie să încercăm să facem ceva, fiecare prin mijlocul specific de exprimare.
Eu am ales să fac aceste picturi portabile, dar mesajul meu ajunge la public numai cu ajutorul celor care le vor purta sau vor ţine pe perete lucrările mele, femei şi bărbaţi deopotrivă. Este un proiect de grup, al cărui scop final nu poate fi atins doar prin efortul meu creativ, ci e nevoie de participare colectivă. Aici e frumuseţea, că implică activ publicul!
Cum de au ajuns genţile tale în Italia? Ai fost contactată tu sau ai încercat singură să-ţi găseşti spaţii de expunere? Locuiesc la Milano din 2010. Colaboram deja cu galeria Cappelletti atunci când s-a născut proiectul picturilor portabile. Am expus prima dată picturile portabile în septembrie 2011 la Milano, dar cu vreo 6 luni înainte credeam că e un proiect pe care nu voi reuşi să-l finalizez, aşa că nu l-am prezentat nimănui cu excepţia câtorva prieteni foarte apropiaţi. Totuşi, am continuat să lucrez la el, ideea de a nu termina ceva nu mă caracterizează.
Galeristul Gabriele Cappelletti a văzut întâmplător o pictură portabilă la mine în casă, i-a plăcut ideea şi, aflând că am mai multe, mi-a propus o expoziţie personală mult mai curând decât aş fi putut spera. Totul s-a stabilit cu nici două luni înainte, timp în care am finalizat totul. A trebuit să renunţ şi la vacanţă. Le-am expus alături de tablouri obişnuite, de dimensiuni mari, în timpul săptămânii modei de la Milano, în galeria Cappelletti din via Brera. Aşa s-a nimerit să aibă el disponibil spaţiul. Se întâmplase ceva cu o altă expoziţie ce nu era gata la timp. A fost incredibilă potriveala, de care nici nu am ştiut atunci când am stabilit perioada expunerii lucrărilor.
Faci şi partea de pielărie sau numai pictura? Pictura este ataşată sau pictezi pe piele? Eu nu fac poşete pictate, deci nu pictez pe piele. Realizez o pictură obişnuită, pe pânză tratată pentru pictură, în aceleaşi tehnici mixte ca toate tablourile mele (acrilic, ulei, colaj, inserţii de diferite materiale, etc.), doar că de dimensiuni mai mici, “purtabile”. Această pictură pe pânză vine rigidizată prin lipire pe un suport de câţiva milimetri grosime, apoi tratată cu răşini speciale care conferă rezistenţă la umiditate şi raze UV, ca să poţi merge în siguranţă cu ea pe stradă în orice moment al zilei. După ce pictura e gata, concep geanta pe care pictura o va primi pe post de ramă, aleg culoarea pielii şi a interiorului, adecvată picturii; exact cum alegi orice ramă.
Am creat design-ul minimalist al genţii cu un gol special pe faţa unde vine încastrată pictura, iar pe spate are închidere cu magneţi pentru a nu te deranja când o porţi sau o ţii pe perete. Pentru realizarea genţii, care este destul de complexă şi complicată din punct de vedere tehnic, chiar dacă pare extrem de simplă, am nevoie de colaborarea cu un specialist de top în domeniul marochinăriei, pe care mi l-a scos Dumnezeu în cale tocmai când eram decisă să abandonez totul deoarece nu-l găseam. Nu mi-am imaginat la început că poate fi atât de dificilă realizarea genţii la calitatea dorită de mine. Totul este unicat, trebuie lucrat integral manual şi puţină lume mai este dispusă şi mai ales capabilă să facă acest lucru. Ştim cu toţii că au dispărut specialiştii din multe domenii.
Lucrările tale ataşate de genţi rezistă şi la lovituri, zgârieturi etc.?
Rezistă la fel de bine ca orice poşetă obişnuită, nu sunt deloc mai sensibile. Bineînţeles, dacă ai de gând să o foloseşti pe post de armă împotriva vreunui agresor la ceas de seară, rezistenţa ei depinde şi de muşchii şi asperităţile agresorului 🙂 ))
Pielea este naturală?
Lucrez numai cu piele naturală exteriorul şi interioarele din materiale nobile (mătase, catifea, tafta), care uneori sunt pictate pe anumite zone.
Poţi personaliza genţile cu picturi la comandă?
Picturile portabile fac parte dintr-un proiect artistic care se vrea a transmite un mesaj, a susţine o idee, deci conţin numai picturile mele. Ideea este o inovaţie în curs de brevetare. Eu nu am putut lucra niciodată la comandă, pictura care se naşte prin mine este modul meu de a comunica cu lumea şi de a respira efectiv, deci e greu de respirat pe comandă.
Genţile, mai exact picturile, au şi o denumire? Fac parte dintr-o colecţie denumită de tine?
Pentru că vorbim în primul rând de picturi, de tablouri e normal ca ele sa aibă un titlu, care este de fapt cheia spre mesajul picturii, atât de importantă pentru descifrarea unei picturi abstracte. Titlul picturii este scris pe capacul de piele, la interiorul genţii, iar pe unul din capetele genţii, la exterior, apare şi semnătura mea.
Unde se pot cumpăra? Unde se găsesc de vânzare? Cât costă?
Se pot cumpăra în galeriile de artă din Milano şi Lugano, dar şi prin contact direct de pe www.elenavijoli.com sau pagina de Facebook dedicata artei portabile ART à porter / by Elena Vijoli . În privinţa preţurilor, în galeriile din Milano se vând începând cu 1000 de euro bucata, în funcţie de câteva detalii tehnice şi bineînţeles comisionul practicat de galerie.
Ai libertatea sau eşti dispusă să le vinzi şi pe site-uri online sau în alte magazine?
Până acum le-am expus şi comercializat doar prin intermediul galeriilor de artă, fiind de fapt opere de artă înainte de obiecte de fashion, dar a existat interes şi din partea anumitor magazine din Paris, Bucureşti şi chiar New York. Vom vedea ce se va concretiza.
LikeVorbind de artă, de obiecte unicat, promovarea şi modul de colaborare sunt puţin diferite faţă de cele “standard”, deci sunt foarte atentă la contractele pe care le semnez, căci eu nu sunt un producător în serie, un furnizor, sunt un artist şi trebuie să găsesc persoanele care înţeleg acest aspect care are anumite particularităţi.
Ce idee minunata. Cand nu o porti este suficient sa o atarni undeva in casa sa infrumuseteze un perete. Daca as putea, mi-as achizitiona negresit o asemenea geanta.