Când vezi astfel de proiecte materializate la noi în țară îți dai seama că se fac lucruri și încă excelente. Și îmi place faptul că există inițiativă privată, deși n-ai putea să spui că e un business pentru că investiția în așa ceva se amortizează în 30-40 de ani și abia după aceea te poți gândi la profit. Și nu, nu e vorba despre un cămin studențesc, ci de un campus în adevăratul sens al cuvântului, deși îmi dau seama că n-am făcut cele mai reușite poze ca să-ți arăt totul. Pe lângă cele peste 900 de locuințe studențești ocupate deja în proporție de 90% există o mulțime de alte facilități binevenite. Dar hai să le iau pe rând, că am ce să-ți enumăr. În primul rând, campusul este situat în imediata vecinătate a parcului business West Gate, unde își au sediul companii renumite, de aceea se și numește West Gate Studios. În al doilea rând, aici există magazin alimentar, restaurant, sală de fitness, teren de tenis (patinoar pe timp de iarnă), curând farmacie, și da, există și discotecă (cum ar putea lipsi așa ceva dintr-un campus studențesc?).
Ceea ce mi-a plăcut însă este modul cum sunt concepute diferitele spații. Spre exemplu, blocurile cu camere studențești au la parter săli de lectură, unde studenții pot învăța, au acces la calculatoare, în caz că nu au unul propriu. O bibliotecă este în curs de amenajare, da, o bibliotecă a campusului. Dar în sălile de lectură, care erau cam goale când am fost eu pentru că studenții erau la cursuri, am aflat că nu stă fiecare cuminte în banca lui, ci se creează adevărate grupuri. Studenții se ajută unul pe altul cu informații, cu diverse documente, de la cărți la cursuri, și învăță unii de la alții. Și ăsta e și spiritul unui campus, aici te pregătești pentru a deveni profesionistul de mâine, aici îți exersezi abilitățile, îți dezvolți capacitățile de comunicare, calitățile de lider și înțelegi ce înseamnă munca în echipă.
Există de asemenea spații pentru expoziții și de curând a avut loc una de fotografie cu imagini captate chiar de către studenți. Ți-am fotografiat și eu câteva care mi-au făcut cu ochiul. Dar foarte tare mi s-a părut faptul că sunt și săli de conferințe. Am aflat despre ele în timp ce urcam cu liftul, căci acolo era un afiș ce invita studenții la un eveniment interesant. Business managerul campusului Dana Chiticariu mi-a explicat că asta se și dorește aici, un creuzet al minților tinere și sclipitoare, care merită toată atenția noastră, dacă nu a statului, uite, măcar a oamenilor de business cu viziune. Dana mi-a spus că îi sunt tare dragi studenții pentru franchețea lor, pentru entuziasmul, ideile și visele lor. Și da, ei se implică activ în organizarea de evenimente în campus și absorb ca un burete orice informație nouă, și se implică în activitățile de voluntariat derulate prin Fundația International House Bucharest.
Am stat de vorbă și cu câțiva dintre studenții de aici și am aflat că există Consiliul Rezidenților, care pune la cale una și alta cu ajutorul administrației. Mihai mi-a povestit că unul dintre motivele pentru care-i place în campus este apropierea față de mariile companii. Asta îi dă șansa să facă un internship-uri, traininguri, practică, cum vrei să le spui, foarte aproape de casă, dar mai mult, cu ajutorul companiilor reușește să demareze propriile lui proiecte de voluntariat. Sebastian mi-a povestit că a fost la alți colegi în campusul de stat din Regie și că i s-a părut nasol, ca să mă exprim elegant. Da, aici la West Gate Studios condițiile sunt excelente din toate punctele de vedere, începând de la cum arată și sunt dotate camerele, facilitățile care există aici, dar mai ales relația atât de apropiată față de companiile unde își pot găsi viitoarea slujbă.

Alaturi de cativa studenti de la West Gate Studios si Dana Chiticariu, Business Manager West Gate Studios ( a treia din stanga)
Am fost foarte curioasă să aflu cui i-a venit ideea și de ce. Așa am ajuns în biroul doamnei Monica Tudor, dar acolo m-a întâmpinat soțul ei, nimeni altul decât cunoscutul om de afaceri Liviu Tudor, pe care l-am mai întâlnit și la premiile 3D Dependent de Design Elle Decoration, firma sa fiind sponsorul principal al evenimentului. Deci, domnul Liviu Tudor nu e doar cu ochii pe tânară generație, dar o și sprijină. Când l-am întrebat de unde această idee mi-a spus foarte franc: „N-a fost ideea mea, a fost a soției și faptul că este mamă și-a spus cuvântul”. Da, soții Tudor au realizat că pentru studenți nu face nimeni nimic. Într-o perioadă în care investitorii imobiliari s-au oprit ei au demarat și au materializat acest proiect cu adevărat de referință la noi în țară. De ce nu e un business? Pentru că prețurile pentru închirierea camerelor sunt mici, mai mici decât la particularii care-i vizează pe studenți (între 80 și 135 de euro pe lună), dar am aflat ceva interesant de la domnul Tudor. Îți dai seama când un proiect imobiliar este un business atunci când este replicat, adică atunci când apare concurența. Ori în ziua de azi cine se gândește să facă un campus universitar în condițiile în care poți să vorbești despre profit abia după 40 de ani?
Cert este că eu m-am prins care-i faza cu acest campus. Este vorba de viziune. Domnul Liviu Tudor știe că viitorul îl reprezintă acești tineri. Ori aici în campus ei nu doar că se bucură de standarde occidentale sau de apropierea față de marile companii, ci ei sunt cei care pot deveni liderii de mâine. Aici se formează viitorii manageri și cu acești oameni faci business în următoarele decade. Și da, domnul Liviu Tudor știe că acum ducem lipsă de manageri adevărați, ori aici în campus ei sunt educați, cizelați, sunt deprinși cu o mentalitate proactivă, constructivă. Domnul Liviu Tudor împreună cu echipa sa are ambiția să adune aici cei mai buni studenți și să formeze o comunitate cu adevărat sclipitoare. E mult de muncă, dar au răbdare și încet, dar sigur investesc în cei care vor lua decizii importante, mai știi, pentru noi toți.
Am văzut și camerele și am ales să-ți fotografiez una așa cum e dată spre închiriere. Studenții mi-au spus că după ce se mută aleg să și le personalizeze. Sebastian și-a adus, spre exemplu, propriul pat, ca să se simtă ca la mama acasă, alții și-au lipit stickere pe pereți sau și-au pus tablouri. Studenții de aici și-au făcut și o pagină a lor pe Facebook, spune Larisa. Aici își dau anunțuri între ei, programează evenimente sau ca studenții, coversează între ei. La capitolul plângeri, Mihai mi-a spus că ar fi vrut să dea petreceri în camera sa. Dar acum pe bune, când ai discotecă și mai multe săli la dispoziție, asta mi se pare chiar un moft.
Copii ăștia chiar sunt răsfățați. Și știi ce? Mă bucur că se întâmplă asta! Prea mult timp au fost generații de studenți în Capitală care s-au chinuit și din păcate încă se mai chinuiesc. Dar uite, cu acest campus West Gate Studios, ca mamă a unor băieți de 14 ani, pot să-ți spun că sunt optimistă. Știu că dacă vor să-și trăiască viața de student independeți față de mine au unde și voi sta mai mult decât liniștită că vor fi, nu doar în siguranță și vor avea tot ce le trebuie, ci și că vor face parte dintr-o comunitate cu adevărat de elită. Să-ți spun de prețuri? Păi te invit să le vezi pe site-ul WestGateStudio.ro, că ai toate, dar absolut toate datele acolo. Eu vreau să rămân cu senzația de puștoiacă pe care mi-a dat-o această vizită. Mi-a părut rău că nu mai sunt studentă, dar mi-a părut bine că am apucat să văd un astfel de proiect concretizat la noi. Mergi să-l vezi și tu! Până atunci vezi pozele pe care le-am făcut acolo. Sper să-ți prindă bine informațiile acestea!

Una din salile de calculatoare de la West Gate Studios care gazduia o parte din cartile ce urmeaza a fi catalogate in biblioteca campusului
Nu credeam ca exista asa ceva in Romania. Asta e initiativa privata adevarata, care pe linga profit urmareste si bunastarea comunitatii.
Sună frumos și arată bine pe hârtie, dar până nu ai stat acolo și nu ai trecut prin toate țigăniile pe care ți le fac, nu poți să apreciezi echitabil. Nu e ceea ce pare. Plus că e construit și ca naiba.
N-o fi totul perfect, dar diferenta uriasa dintre campusurile studentesti de stat si ce rezulta din articol merita apreciata.
Asta mi-am dorit si eu sa punctez Aura 🙂
Eu zic ca ai reusit. 🙂
perfect de acord! Spre marea mea jena, un prieten din Israel, student, a fost aspru tepuit., cu peste 500 E de catre angajatii acestui campus. Printre altele, a fost pus sa plateasca pt un frigider la care usa de la congelator era defecta (era de cand preluase camera, insa a omis sa declare) costul total al frigiderului adica aprox 700 ron. Nostim…bun de protectia consumatorului!
PS scarbit de aceste tepe, stgudentul a parasit nu numai campusul ci si tara…
Foarte frumos si facut cu gust…felicitari
[…] Citește articolul integral pe adelaparvu.com […]
[…] Citește articolul integral pe adelaparvu.com […]
Un „Campus” cu pereti din carton, galagie si o echipa de asistenti rezidentiali care nu stiu nici ei ce au de facut.
Prea scump pentru o camera de 25 (metri patrati). Degeaba arata frumos!