La exterior casa e tradițională, la interior actuală

Trebuie să ai curaj, dar și viziune ca să combini atât de îndrăzneț stilurile. De fapt și de drept trebuie să știi ce-ți dorești, ce-ți place și asta s-a dovedit în multe cazuri că e greu. Și n-a fost ușor nici pentru arhitecta care a amenajat locuința de față pentru familia sa. Până să devină părinte a ezitat mult, inclusiv în alegerea profesiei, dar călătoriile, experiențele de viață și încercările au ajutat-o să-și găsească drumul. Persoanele curioase, dornice să facă lucruri, să învețe, să muncească ajung să-și împlinească visurile, așa cum e Magda, despre care am să-ți povestesc azi.

Dacă e să o iau cu prezentul aș începe simplu și ți-aș spune că Magdalena este arhitect. Da, atunci ai spune – păi normal că a avut curaj și viziune. Dar merită să afli cum a ajuns arhitect și cum și-a ales modul de a trăi. Parcursul nu a fost ușor pentru poloneza care a crescut la munte, s-a educat la Cracovia și care a ajuns să se întoarcă pentru a trăi în locurile natale. După absolvirea liceului a plecat la Cracovia, oraș de unde i s-au deschis alte orizonturi către mări și zări. N-a ezitat să dea curs tuturor posibilităților de a călători, fie cu școala, cu burse sau schimburi de experiență în Europa, India, Malaezia. Este un om pasionat de munte, de alpinism și mountain bike. A ajuns la în moment dat și în Austria, unde, la Viena, s-a oprit pentru doi ani la Academia de Arte Frumoase. Înconjurată de tineri creativi, a înțeles ce-și dorește cu adevărat să facă în viață – arhitectură de interior. Așa că s-a întors la Cracovia să urmeze cursurile facultății de profil.

În timpul facultății, pe care a făcut-o mai târziu decât alți colegi de liceu, și-a dat seama că arhitectura de interior și pasiunile sale pentru călătorii, munte și sport se împletesc foarte bine. De fiecare dată când călătorea studia din prisma aritecturii și obieciurile și cultura țărilor pe care le vizita. Revelația însă i s-a produs într-o excursie în Scandinavia, unde a impresionat-o simplitatea, eleganța și contemporaneitatea stilului de viață nordic. În el a găsit rezumate toate valorile sale personale, căci o cultură bazată pe respectul față de natură, fără fast sau lucruri în exces, dar dragoste și apreciere pentru frumos și practic au cucerit-o. Așa că a adoptat un stil scandinav în viața personală și a conștientizat că-l poate aplica fără probleme pentru ea și familia ei în țara natală. Din acel moment i-a fost clar și cum va proiecta casele pe care le va concepe.

Și ce test mai bun poți da ca arhitect decât atunci când faci ceva chiar pentru tine? E cel mai greu, pentru că niciodată n-ai timp sau când ai timp n-ai bani și așa mai departe. Dar ea s-a întors în satul natal și și-a spus că o casă tradițională din Zakopane poate adăposti perfect la interior un ambient scandinav așa cum își dorea. O casă tradițională din lemn înseamnă sute de ani de teste trecute cu brio în privința construcțiilor. Strămoșii ei au avut timp să ajungă la acele volume, forme și materiale care să asigure durabilitate, rezistență și frumusețe în timp. O adaptare vizavi de confort se face ușor, căci în ziua de azi posibilitatea de a echipa cu baie și bucătărie funcționale o casă nu mai reprezintă probleme tehnice.

Așa că interiorul a devenit extrem de luminos, practic totul vopsit în alb relevând adevaratul potențial al acestor case. De afară ai impresia că încăperile sunt toate mici și încărcate de bârnele din lemn, dar descoperi cu uimire o simplitate debordantă, foarte practică și de-a dreptul urbană. Magda n-a visat la opulență, ci și-a dorit să redea ceea ce iubește mai mult – natura, muntele, călătoriile. A lăsat decorul ușor auster pentru a-l umple cu viață. Da, cu râsetele celor doi băieți ai săi, cu îmbrățisările soțului, cu fotografii din călătorii, cu amintiri plăcute, cu texte scrise din implus și bucurie pe pereți. Totul este alb, punctat cu zone de negru, un fundal în care orice obiect din lemn pare să încălzească instantaneu atmosfera, la fel cum orice pată de culoare pare să domine ambientele. Mi-au plăcut soluțiile practice și mai ales lipsa fricii pentru munca domestică de a curăța pardoselile. Până la urmă și o pardoseală neagră trebuie curățată, așa că de ce ne-am face probleme în privința celor albe atât timp cât luminează casele? La exterior respect pentru tradiție și oamenii locului, la interior un univers ca o pânză albă pe care sunt așternute momente fericite alături de cei dragi. Frumos! Sper să te inspire și pe tine!

Foto: Aneta Tryczynska – Weranda Country/ Windmill Concept