Trebuie să mărturisesc faptul că sunt unul dintre acei oameni norocoși care au prieteni mai frumoși și mai deștepți decât ei. Și da, când ai astfel de oameni alături de tine înveți mai multe, te încarci de frumos și viața devine mai plăcută. Monica Micu este prietena mea încă din liceu. Călătorește mult și vizitează numai locuri interesante. Despre multe din experiențele ei scrie pe blogul care-i poartă numele monicamicu.com, dar de data aceasta a vizitat o expoziție despre care spune că sigur te-ar interesa și pe tine. Este vorba despre o expoziție găzduită la Museo Maxxi din Roma, a cărui clădire a fost proiectată de celebra arhitectă Zaha Hadid. Deci dacă mergi la Roma merită să vezi nu doar expozițiile de aici, ci să admiri și arhitectura muzeului. Hai să citezi și să vezi mai jos ceea ce ne-a pregătit Monica Micu (foto jos).
Pe vremuri, călătoriile însemnau mult mai mult decât mâncat bine, dormit bine, pozat bine cu obiectivul în căușul palmei și povestit internetului întreg că viața e frumoasă, avioanele zboară și că într-o clipită oamenii sunt ba aici, ba pe alte meridiane. Să ne oprim la suveniruri: au fost și vremuri când lumea se întorcea acasă și cu altceva decât cana, tricoul, globul de sticlă, magnetul de pus pe frigider inscripționate cu locurile vizitate. Cei din generația mea (35+) vor spune că rare sunt alternativele. Și-i aprob. Doar că acum trei ani, când am fost la Baku, m-am trezit la realitatea călătorilor din alte vremuri: frumusețea acestei capitale nepregătite (pe atunci) prea mult să-i primească pe turiști e tocmai asta: n-am găsit niciun lucru inutil inscripționat cu Baku sau Azerbaidjan! Mi-a părut rău pentru colecția de piedici kitsch în calea uitării adunate de-a lungul vremurilor pe rafturile celor apropiați și a trebuit să vin acasă cu un covoraș din mătase cum doar pe malul Mării Caspice se țes! Adevăratul Made in Azerbaijan care nu adună fără rost praful.
Clădirea Museo Maxxi din Roma, proiectată de Zaha Hadid Architects în 1999 a fost finalizată în 2009. Suprafața construită este de 27.000 de metri pătrați, iar spațiile interioare de-a dreptul futuristice.
Revenind la locul bătut de turiști tot timpul anului de mii de ani: curatorii MAXXI – Muzeul Naţional al Artelor Secolului XXI- le-au cerut unor designeri puternic legați de Italia să gândească o colecție de obiecte cu un punct de inspirație comun: Roma și bogăția imaginarului său cultural, istoric și popular. De ajutor avea să le fie Alcantara, un material compozit folosit în industria modei, a mobilei, a automobilelor de lux, în cea aviatică sau de către fabricanții de iahturi pentru calitățile sale: e impermeabil, ignifug și prietenos cu mediul înconjurător. Așa s-a născut expoziția LOCAL ICONS. Greeting from Rome, deschisă până pe 7 iunie la MAXXI.
Gentucca Bini, arhitectă și stilistă laureată la Politecnico di Milano, care a lucrat pentru Vogue, Stella McCartney, Chanel, Blumarine și Romeo Gigli, consideră că o amintire frumoasă pe care turiștii ar putea-o duce acasă de la Roma ar fi gesturile localnicilor. Imprimată cu nervuri ca de marmură romană, mănușa pe care ne-o propune Bini vine în patru variante: de la Ave cel prietenos, la Tiè cel generos (ține!), de la Aò oarecum nedumerit la descărcarea nervoasă VAF pe care nu cred că are rost să v-o traduc, dacă adaug faptul ca e acompaniată de un deget mijlociu ridicat în timp ce mâna stă strânsă pumn.
Pe lampadarul rotund care atârnă deasupra celorlalte obiecte, distingeți cupola Panteonului. O creație Lanzavecchia+Wai. Adevărată amintire de la Roma!
Ce ar fi Roma fără un pahar cu vin? Ce ar fi vinul casei fără damigeană? O piedică în calea uitării cauzate de licoarea casei: damigeana cu împletitură de un roșu ca al mantiei gladiatorilor. O creație Laudani & Romanelli.
Anghinarea din spate e simbolul veseliei din jurul meselor îmbelșugate romane și le aparține Giorgiei Zanellato și lui Daniele Bortotto.
Roma nu ar fi Roma fără capacele sale de canal. Patricia Urquiola, absolventă a Politecnico di Milano în 1989 și cu colaborări importante dintre care menționez doar în fugă Alessi, Kartell, Moroso, Rosenthal, le-a transformat repede în huse pentru tablete. SPQR. Cum ar fi arătat membrii Senātus Populusque Rōmānus, senatul roman și poporul cu câte o tabletă ascunsă sub togă?
În ton cu blogul care mă găzduiește: o viață avem, colorată să fie! Paola Navone e de aceeași părere: pepenele roșu care răcorește Italia când o sole mio devine insuportabil devine o Vespa care ne duce repede cu gândul la vacanțe romane, plimbări în noapte pe străduțe pietruite, piațetele pline de oameni veseli.
Și voi, ce ați duce acasă dintr-o vacanță la Roma? Până găsiți răspunsul merită să aruncați o privire și pe prezentarea video a expoziției și nu uitați să vă treceți în agendă vizitarea MuseoMaxxi. Să ne auzim cu bine!
Like
