Am fost la singurul restaurant israeliano-mediteranean din Centrul Vechi – Aubergine, restaurantul cu 200 de uși

Pentru că sunt vegetariană și îmi place pasta de năut eram curioasă ce voi mai găsi pe lângă binecunoscutul humus într-un restaurant cu specific israeliano-mediteranean. Chef Ronen Meri tocmai ce și-a deschis restaurantul într-unul dintre cele mai liniștite locuri din Centrul Vechi al capitalei (pe strada Smârdan nr. 33) și i-a spus Aubergine, adică vânătă în franceză. Și fix vinete mi-a pregătit și mie. Deși am fost sceptică pentru că nu-mi plac vinetele, să știi că de asta asta am mâncat tot, mai ales că erau garnisite cu un sos delicios și însoțite de pâine cu sfeclă. Da, un meniu special, dar și mai important ușor, sănătos și foarte acceptabil ca preț, de aceea în completarea numelui Aubergine vei găsi și Healthy Food. Dar de ce spuneam că e liniștit? Ei bine, stai să-ți postez o poză cu exteriorul și mă întind mai departe cu impresiile, inclusiv cele fotografice (și crede-mă că arată mai bine decât am suprins eu în imagini).

După ce treci de terase care îți bubuie urechile la început de stradă Smârdan, pe stânga cum vii dinspre BNR, ajungi la Aubergine, care de afară, cu fațada îngustă nu te lasă să-ți imginezi spațiile ample de la interior. Parterul lung și îngust pare tot localul, dar după ce urci scările dai de cele trei saloane frumoase. Reastaurantul a fost amenajat de cunoscutul arhitect român Cristian Corvin și decorat cu o mulțime de obiecte vechi recuperate de la conace din Transilvania, dar și lucruri aduse din Austria și Ungaria. Da, ai să vezi și scaunele Tolix, cele metalice despre care mulți mi-au spus pe blog că nu le plac, dar zău că sunt confortabile. Și da, ai să vezi și plăci decorative din ciment făcute de cei de la Manolo Manufaktura. Dar pe lângă toate acestea o să-ți placă și ideile de decorare de aici începând cu corpurile de iluminat și terminând cu ușile care par să nu se mai termine. Sunt 200 la număr, de la cele mai mici, la cele mai mari.

Am stat în salonul din mijloc de la etaj, unde sub fereastra de mansardă se află un măslin într-un vas mare frumos camuflat de o mască din lemn. Suprinzător de multă liniște pentru Centrul Vechi, dar explicația este tocmai forma clădirii lungă și îngustă, deci salonul este departe de stradă. În tihna aceea, cu o muzică plăcută, în surdină, perfect ca să te auzi om cu om, am servit câteva preparate vegetariene și m-am răcorit cu o limonadă cu ghimbir. Am putut admira în voie decorul, dar și descoperi damigenele tăiate și transformate în corpuri de iluminat, măștile de calorifer realizate tot din uși vechi, cu fante de aerisire deasupra și dedesubtul radiatoarelor, dar și încăperea dedicată vinurilor de soi și ușile mici cu geamuri devenite uși de vitrine în a treilea salon.

Cheful Ronen Meri are o experiență de 20 de ani în arta culinară și a avut oportunitatea să profseze în multe țări de pe patru continente. Norocul nostru este că și-a ales o soție româncă și au hotărât să se stabilească aici, la București, ca atare a și deschis propriul restaurant. Îi doresc să-i meargă foarte bine, mai ales că înainte, în același loc a fost un restaurant cu meniu franțuzesc, dar din câte am înțeles de la prietenii mei prețurile erau cam piperate. În loc de bucătărie franțuzească ne-am ales cu una total necunoscută mie, dar tare delicioasă și ușoară. Eu n-am mâncat carne, dar prietena mea arhitecta Cristia Chira și-a comandat o porție de ruladă din carne (nu mai știu de care carne) și nucă și spunea că a fost foarte bună.

Acum ce să-ți mai spun? Merită să mergi să savurezi ce-ți face cu ochiul din meniu și să ai siguranța că Chef Ronen Meri se ocupă personal de preparate. Nici n-a apucat să stea de vorbă prea mult cu noi, că l-aș fi luat mai amănunțit la întrebări, dar înțeleg că cine e pasioat n-are cum să lipsească de la locul faptei. Aaa! Și să nu uit să-ți spun că dacă mergi la restaurant în următoarea lună de zile, adică până la sfârșitul lui iunie ai șansa să-ți alegi una din ușile vechi ce decorează restaurantul și să fie botezată cu numele tău. Uite, ai mai multe detalii pe site-ul restaurantului www.aubergine-restaurant.ro și pe pagina de Facebook. Vezi că eu mi-am ales ușa cea mare din capătul scărilor, deci aceea e deja rezervată. Sper să petreci clipe frumoase la Aubergine!

Foto: Adela Pârvu