Artă la superlativ, căci altfel n-am cum să le spun creațiilor acestui talentat George Nakashima, arhitect de origine japoneză născut în Washington SUA. Tradiția pe care el a început-o după al doilea Război Mondial în arta lemnului este continuată și azi de către fiica sa Mira. Și e superb faptul că ceea ce Nakashima a construit acolo, de la casă la atelier, de la showroom la piscină sunt deschise și publicului, locul fiind inclus în 2008 pe lista monumentelor de patrimoniu a SUA. Dar merită să știi câte ceva despre acest maestru pentru că munca lui te poate inspira și pe tine. Pe mine m-a impresionat, mai ales după ce am citit unul dintre crezurile lui „A face mobilă este ca și cum ai crea arhitectură, doar că la o altă scară. Mă bucur să lucrez la scară mică.” De ce m-a atins? Pentru că omul acesta cu mai multe diplome, cu experiețe de viață a pus mâna pe scule și s-a apucat să facă mobilă. N-a stat în fața planșetei, ci i-a făcut plăcere să-și materializeze cu propriile mâini creațiile. În plus, mi-a plăcut faptul că frumosul este și funcțional, este vorba despre mobilă trainică pe care o folosești toată viața, te bucuri de ea, ba o mai lași și moștenire.
Născut în 1905 la Spokane a crescut înconjurat de pădurile din Olympic Peninsula și cu siguranță că dragostea pentru natură i-a fost insuflată și de aceste meleaguri. A absolvit facultatea de arhitectură de la Universitatea din Washington în 1930, apoi și-a luat masterul la MIY în același an. A călătorit la Paris și apoi prin lume ca să ajungă în final la Tokyo unde s-a angajat la biroul Antonin Raymond. De aici a fost trimis să proiecteze și să supervizeze șantierul primei clădiri pe structură din beton armat ridicată în India la Pondicherry. În India l-a cunoscut și pe guru, filozoful și revoluționarul Sri Aurobindo și a devenit unul dintre primii lui ucenici. La începutul anilor 40 s-a întors în SUA, unde, pe o parcelă generoasă de teren din Aquetong Road a început să ridice clădirile și atelirul devenite acum celebre.
După 1990, când George Nakashima a murit, fiica s-a a continuat tradiția și a dus mai departe muncă începută de tatăl ei. Împreună cu o echipă de meșteri artizani pasionați îmbogățește și dezvoltă colecțiile de mobilier sub brandul Nakashima Woodworker, dar se implică activ și în proiecte speciale, mai ales în cele de restaurare și conservare, echipa sa fiind una specializată în pentru astfel de lucrări. Modul cum arată aceste piese, dar și filozofia lor de muncă sunt absolut impresionante. Atenția la detalii, respectul față de natură, aprecierea față de fiecare copac se simt în fiecare piesă creată. Merită să intri pe site-ul nakashimawoodworker.com să afli mai multe. Până atunci te las să te bucuri de frumos, de simplitate și măiestrie cu câteva imagini din casa, atelierul și showroomul din Aquetong Road, dar și cu un video reportaj ca să-ți faci o idee ai bună cum arată locul, dar și cum se fac piesele. Sper să te inspire și pe tine!
Like
Simplu, sobru, elegant. O mana abila de violonist ce-a cantat pe strunele lemnului
Da, ai spus-o mult mai sugestiv decat mine Vasile!
simplitatea japoneza: superba ca intotdeauna.
Da, pe mine ma cucereste pentru ca totul e frumos, dar si functional Cristina.
Masuta din sufragerie si scaunelele sunt deosebite, iar baia este unicat, plina de pestisori albastri si albi. Gasesc veiozele japoneze foarte relaxante, emana o lumina calda si creaza o atmosfera linistitoare.
Eu ii admir mult pe oamenii care stiu sa faca ceva cu mana lor si anume sa faca ceva frumos, iar aici chiar totul mi se pare special Dana.
Am uitat gramatica limbii romane, trebuia sa scriu creeaza, invat o limba noua si uit alta 🙁
Domnul Vasile este de departe poetul (pacifist) al acestui blog.
Se simte poetul, cel care-si scrie versurile dupa strunele vioarei, felicitari pentru talent domunle Vasile 🙂
Probabil cutremurele I-au invatat minimalismul iar minimalimul a lasat sufletul lor sa existe ERECT. Sunt o natie mandra poate fiindca pot fi atata de stilizati si de stilati . Jos palaria 😉
superb !
Ma bucur ca-ti place Petrea!