Am ieșit la Plastilina și așa am aflat o bucățică din istoria străzii Olari

Prietena mea Oana impreuna cu Bruna

Mi-am dat întâlnire cu prietena mea Oana într-o piață din București, una care poartă numele unui fost primar al capitalei, adică Pache Protopopescu. Și pentru că era în jurul prânzului și eram însoțite de patrupezii noștri, tânjeam să ne retragem la o terasă. La nici doi pași, pe strada Olari, am dat peste Plastilina, un nume care te intrigă, căci nu știi ce te așteaptă, dacă e vreun atelier sau e o terasă. Ei bine, după ce am petrecut acolo mai bine de o oră și jumătate pot spune că e și una și alta. Am intrat pe poartă și după niște paravane colorate din lemn, un soi de etajere cu tot felul de obiecte vechi, am descoperit curtea cu umbrele și mobilier colorate, dar și spațiile de aici încărcate de povești.

Vila construită la 1873 este o clădire de patrimoniu care ascunde la interior stucaturi frumoase și are pereții îmbrăcați în tapetul original de secol XIX. Sobe de teracotă parcă veghează fiecare încăpere, iar mirosul de cărți vechi și praf te fac să crezi că ai făcut un salt în timp. Da, nu toți au acces la interiorul vilei vechi care a aparținut doctorului Pavelescu, dar pentru evenimente speciale acest spațiu poate fi închiriat. Mihai, care mi-a prezentat interiorul, mi-a spus că în aceste camere s-au filmat și câteva scene din Operațiunea Monstrul, o comedie din 1976, regizată de Manole Marcus. În curte, o anexă ridicată ulterior vilei, găzduia pe vremuri caleașca familiei doctorului și caii, precum și camera vizitului. Acum e un spațiul nonconformist cu tot soiul de obiecte creativ reciclate grupate în instalații care-ți atrag privirea și îți dau idei pentru acasă. Da, e un loc perfect să te vezi cu prietenii și plăcut răcoros mai ales în zilele toride.

Și când ai să mergi acolo, pentru că n-ai cum să ratezi locul, ai să dai și peste Miruna Polezache, care este manager și peste Mihai Pecingine, care are grijă să te simți bine și care îți poate spune multe istorisiri captivante ale zonei. Sunt tineri și mai hipsteri, așa, la prima vedere, dar dacă intri în vorbă cu ei vei afla cu surprindere că Miruna scrie cărți pentru copii, dar și pe blogul personal, iar Mihai este traducător la editura Publica și face cursuri de creative writing (scriere creativă). Echipa din care fac ei parte este una manageriată de Alexu Toader, cel care a mai deschis un spațiu colorat și vibrant în București – Acuarela. De la Mihai am aflat povestea unei vile bizare aflată peste drum de terasă, cu o arhitectură agresivă și care ascunde o poveste tristă. Doi frați care nu s-au înțeles și care și-au împărțit terenul casei părinților lor pe din două. Unul, care a avut bani, a ridicat vila modernă cu un perete subțire ca să-i ia soarele celuilalt, care a rămas în posesia casei vechi.

Dar tot pe terasă o să-ți găsești tihna pentru o vreme pentru că dintr-un colț al acesteia ai să vezi turlele unei biserici și te va roade curiozitatea să afli mai multe despre ea. Pe mine m-a ros și mă bucur pentru că am descoperit o istorie fascinantă. Este cunoscută ca Biserica Olari, fiind situată pe strada care poartă acest nume, și a fost construită în anul 1758. În această biserică, la începutul secolul XIX celebrul poet și compozitor Anton Pann a fost paraclisier și a cântat aici, iar naosul lăcașului de cult are o icoană reprezentântul pe Sfântul Mina pictată de Gheorghe Tăttărăscu. Da, și merită să-ți mai spun că mica biserică, ce nu măsoară mai mult de 23 de metri lungime, are o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, ferecată în argint și în fața căreia, conform lui Titu Maiorescu, s-a rugat și Prințul Ferdinand, înainte de a deveni Rege al României, vindecându-se de tifos.

Pentru a nu fi dărâmată de comuniști, în 1983 a fost mutată circa 80 de metri dinspre Calea Moșilor pe această stradă, care, la jumătatea secolului XVIII, era plină de gropi. De ce? Pentru că de aici își luau olarii din București argila. De aici și denumirea străzii, cea care a fost inspirație și pentru numele terasei: Plastilina. Un material ludic, dar pe cale să nu mai fie printre cele preferate de către copiii din ziua de azi, dar uite că nouă, celor mari, ne pot trezi amintiri frumoase. M-am jucat și eu plastilină pe care am primit-o din partea casei și, în timp de modelam, nici eu nu știu prea bine ce, mă gândeam câte lucruri cu adevărat minunate poți descoperii în orașul în care trăiești doar dacă ai curajul să păsești cu mirare pe străduțele sale. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că voi afla atât de multe povești într-o după-amiază fierbinte de iulie, cu atât mai puțin că voi modela plastilină. Uite aici pagina de Facebook a terasei, ca să știi cum ajungi acolo, dar până atunci nu m-am abținut să nu-ți postez și o imagine de pe Google map, ca să vezi mai bine locul. Sper să te inspire și pe tine!

Câteva imagini de la interiorul vilei construită la 1873, în curtea căreia se află terasa Plastilina și care poate fi închiriată pentru evenimente artistice, ateliere creative și prezentări într-un cadru inedit.