Te încarci de frumos în Ciocănești, satul bucovinean unde casele sunt încondeiate

Puterea exemplului este mai mare decât poți să-ți imaginezi. Fiecare gest contează, fiecare zi, dar mai ales fiecare faptă pe care alegem să o ducem până la capăt. De aceea e important să gândim și să ne comportăm cuviincios și mai ales să punem în aplicare ideile frumoase. Iar atunci când vine vorba despre case, nu trebuie să uităm că o imagine plăcută a lor este nu doar pentru privirea noastră de proprietari, ci și pentru vecini sau pentru străinii care străbat străzile noastre. Da, contează cum îți faci casa pentru că ea vorbește despre tine, dar și despre oamenii locului. Aici, în Ciocănești cu o floare chiar s-a făcut primăvară! O primăvară eternă care-și spune povestea și și-o răspândește în fiecare an pe fațadele caselor din sat și pe chipurilor celor care vizitează locul.

Despre ce vorbesc? Despre minunatele case decorate cu motive tradiționale. În Ciocănești totul a început cu dorința unei femei de a-și face casa mai frumoasă. În 1950, Țăran Leontina a avut ideea de a-și decora căsuța cu motive tradiționale care înfrumusețeau ouăle încodeiate. Așa că l-a rugat pe meșterul satului Dumitru Tomoioagă, tâmplar și zidar, să-i facă pe pereții casei câteva astfel de modele. Meșterul s-a chinuit ceva, dar până la urmă a găsit rețeta. A făcut din mortar elementele decorative pe care le-a sculptat cât materialul era umed conform unui șablon. La final, motivele tradiționale au fost pictate și zidurile înfrumusețate. A fost prima casă, iar de atunci, oamenii din Ciocănești, uimiți de cât de frumos a ieșit totul, au început să-și facă și ei casele la fel. Tradiția continuă și azi, iar Gheorghe Tomoioagă îi calcă pe urme tatălui său fiind cel mai cunoscut meșter care decorează în continuare casele oamenilor din zonă.

M-am plimbat prin sat și m-am abătut de la șoseaua principală. Am descoperit multe case și gospodării frumoase. Da, cine-mi spunea că Bucovina e o altă țară avea dreptate. Obișnuită cu satele din Transilvania am descoperit cu mare drag parfumul celor din Bucovina. Peisaje răvășitoare, oameni zâmbitori și muncitori, dar mai ales frumoși. Și mă refer nu doar la chipul lor plăcut, ci mai ales la sufletul lor. M-am oprit să stau de vorbă cu unii cu alții, am fost și la una din bisericile din comună, și chiar am fost invitată ad-hoc la ginarz. Am vorbit cu caii lăsați liberi și m-am conversat și cu văcuțele de pe fânețe. E un soi de tihnă pe care o simți în Ciocănești, poate e de la Munții Suhardului care străjuiesc serioși Valea Bistriței Aurii, poate e de la faptul că timpul curge altfel aici.

M-a amuzat domnul primar Radu Ciocan care întrebat fiind cu ce se ocupă oamenii din Ciocănești a spus hâtru: cu creșterea animalelor și cu festivalurile. Da, în Ciocănești, la început de august are loc Festivalul Național al Păstrăvului, iar primăvara are loc și Festivalul Național al Ouălor Încondeiate. Există și un muzeu al Ouălor Încodeiate, unde pot fi admirate colecții prețioase, dar despre muzeele de aici am să-ți scriu altă dată. Ceea ce mi-a plăcut la domnul primar este că a luat inițiativă și continuă proiectele predecesorilor lui. Ciocăneștiul are o piață, o agora dacă vrei, amenajată frumos pentru a putea găzdui festivaluri și târguri. Apoi, împreună cu Consiliul Local, s-a dat o hotărâre prin care sătenii sunt încurajați să păstreze tradiția caselor încondeiate. Mai mult, a găsit și un partener privat, respectiv Policolor, companie care asigură necesarul de vopsea și sisteme termoizolante pentru fațadele caselor decorate tradițional care se renovează. Prin campania Culorile României (al cărei Ambasdor sunt și eu alături de alți oameni creativi) cei de la Policolor s-au angajat în promovarea acestei comune cu totul speciale.

Da, se fac lucruri frumoase și de calitate și la noi în țară. Și da, există oameni care ajunși la conducerea comunităților lor, în postura de primari, știu să se gândească la binele celorlați. Când l-am întrebat de ce se implică atât de mult, domnul Ciocan mi-a spus că așa simte, dar trebuie să recunoască și faptul că e rudă cu jumătate din comună și nu poate să-și facă numele de râs. Iar numele lui este răspândit. Și nu întâmplător. Ciocan chiar vine de la Ciocănești, iar Ciocănești vine de la zgomotul care răzbătea pe această vale încă de la 1400 când localitatea a fost atestată documentar. Pe vremea lui Ștefan cel Mare (1433 – 1504) aici în Ciocănești lucrau cu sârg armurierii domnitorului, iar sunetele de ciocan își reverbeau ecoul între munți. Acum e liniște, acea liniște prin care auzi clar cum îți vorbește vântul ce se gudură printre crengile copacilor, liniște care lasă loc florilor să-ți zâmbească și caselor să-ți bucure privirea. Ai ce să faci la Ciocănești – să te umpli de frumos doar colindându-i ulițele. Sunt sigură că Leontina Țăran n-a bănuit nicio clipă cât de important va fi pentru viitorul Ciocăneștiului imboldul ei de a-și face căsuța mai frumoasă. Ea a fost floarea care a adus primăvara nu doar în satul ei, ci și pe chipurile noastre!

Casa Leontinei Țăran este obiectiv turistic și poate fi vizitată, fiind transformată în Casă Memorială.

Alte case din sat, la fel ca și instituțiile publice sunt decorate cu motive tradiționale, fiecare alegând modelul preferat și culorile, chiar dacă specific zonei sunt culorile roșu, galben și negru. Unii au ales ca fațadele caselor lor să fie albe, iar motivele tradiționale la fel, așa că au un aspect datelat foarte interesant. Sunt multe case pe care n-am reușit să le fotografiez pentru că se înserase, dar merită să mergi acolo și să zăbovești măcar o săptămână.