Cum a fost la Cluj la Textilia? A fost cu oameni frumoși și povești extraordinare!

Când Raluca Ocean de la asociația Climb Centre m-a invitat să vorbesc la seminarul organizat pentru Textilia, târg dedicat celor care fac lucruri frumoase, am știut că voi da peste oameni cu adevărat deosebiți. Am fost rugată să le vorbesc acestor oameni, care își expun spre vânzare creațiile până inclusiv duminică 22 noiembrie 2015 la Bastionul Croitorilor, despre promovare, despre cum s-ar putea face mai cunoscuți. Și am mers acolo convinsă fiind că ei știu multe lucruri, doar că aveau nevoie ca cineva să vină să le confirme totul și să le dea curaj, să-i motiveze.

Și da, am mers sigură că voi cunoaște oameni mai talentați și mai creativi ca mine și n-am greșit. Am întâlnit de la artiști vizuali la designeri floriști, de la oameni care au lucrat în publicitate la mici antreprenori, de la oameni care au avut funcții în firme mari și, care au ajuns să-și schimbe viața făcând ceea ce le place, la simpli pensionari, interesați să facă ceva pe placul inimii lor. Am auzit povești extraordinare despre care abia aștept să scriu pe blog, dar mai ales am întâlnit o comunitate care nu știa că există.

Am venit cu toții la aceea întâlnire fiecare cu povestea lui și am plecat ca o familie. Da, la Cluj-Napoca există o breaslă a creatorilor de frumos și membrii ei s-au găsit odată cu acest eveniment. Ne-am dat seama că toți cei care ne-am adunat acolo credeam în aceleași valori și că împreună putem aduce pentru ceilalți oameni un strop de frumos și inedit născut din pasiunile noastre.

Ileana, fostă profesoară de desen, actualmente organizatoare de tabere pentru copii, ne-a pus pe gânduri pentru că ne-a spus despre cărțile de colorat și anume cât de dăunătoare sunt pentru copiii noștri, cât de mult le limitează creativitatea și cum nu ne dăm seama ca și adulți că pretențile noastre față de copii de a le să cere să se încadreze într-un contur îi șablonează. Nu m-am gândit la asta, dar m-am gândit că sistemul de învățământ de la noi, cu profesorul urcat la catedră și bariera creată de băncile școlare ne distruge încrederea în noi, că nu ne invită la comunicare, nu ne provoacă la discuții, la opinie, la întrebări. Da, am ajuns la concluzia că ajungem adulți, dar pe un drum al victimelor. Suntem victimele unor mentalități greșite, care uite, încep nu din școală, ci din grădiniță cu banala carte de colorat. Dar Ileana schimbă asta, mai timid, dar sigur organizând tabere pentru copii unde le stimulează creativitatea, dar mai ales încrederea în ei înșiși. Deși eram numai adulți acolo, i-am cerut Ilenei să se gândească la tabere petru adulții care vor să “repare“ copilul din ei.

Ileana, în bluza ei cu buline, argumentând de ce cărțile de colorat n-ar trebui să mai existe.

Victoria, o doamnă superbă, care este bijutier de meserie, unul de renume european și care a reușit să creeze bijuterii de 24 de karate din aur cu puritate de 99,99% în premieră în Europa, cu nenumărate expoziții, dintre care una în Parlamentul Uniunii Europene, aclamată de olandezi, în a căror țară are atelier și unde a trăit din 1992 încoace, până de curând când s-a mutat la Cluj, ne-a povestit despre experiența ei în străinătate și ne-a îndemnat la calitate. Da, calitate în ceea ce privesc creațiile artistice și obiectele hand made. O doamnă minunată care cunoaște și apeciază școala uceniciei, căci a luat pe lângă ea tineri români pe care să-i învețe arta vitraliilor, dar și arta tradițională a bijuteriei, așa cum se făcea odată cu elemente manufacturate și nu turnate, cu toată alchimia pe care o presupune desăvârșirea purității unui metal și cu toată măiestria pe care o presupune migala de-a crea cele mai fine piese. Da, s-a întors în România ca să predea mai departe ștafeta aici, deși e mai greu și mai anevoios decât în Olanda, dar a făcut-o pentru că vrea ca în țara ei, ca în orașul ei să reînvie ceea ce exista odată.

Victoria, o doamnă frumoasă, care creează frumosul și care-l reprezintă în numele României peste hotare prin piesele manufacturate de ea cu măiestrie

Elena, care este studentă la peisagistică, dar care a descoperit pasiunea pentru designul floral și care alături de prietenele ei a deschis atelierul Las Floristas pentru că și-a dat seama cât de importantă este semnificația florilor. Da, ea vrea să facă aranjamente florale, dar nu oricum, ci cu poveste, încărcate de mesaje subtile, rafinate, căci fiecare floare are o anumită simbolistică, iar alăturarea acestor simboluri devine un întreg tablou plin de încărcatură energetică. Elena spune că noi mergem la florărie doar ca să cumpărăm flori, și dacă se poate cât mai ieftine, uitând cui le oferim, ocazia pentru care le oferim sau evenimentul pentru care sunt create. Și are dreptate! Da, abia aștept să-ți spun mai multe despre ceea ce face ea.

Elena, o tânără sensibilă și frumoasă din echipa Las Floristas, care iubește florile și simbolistica lor

Mihaela, care a ținut să ne spună despre puterea exemplului și despre cum a ajuns la concluzia că spațiile din fața blocurilor sau de pe scara lor nu sunt ale nimănui, ci ale tuturor. Și pentru că le-a considerat așa a hotărât să le facă frumoase prin propriile forțe. Cum acum câțiva ani s-a îngrijit de grădina din fața blocului și care a devenit acum un spațiu verde plăcut pentru toată lumea, inclusiv pentru trecători, nu doar pentru locatari. Și cum după ea alții au început și alți vecini să acorde importanță acestor spații ale nimănui tratându-le ca spațiile tuturor. Da, mi-a plăcut la nebunie povestea ei și cred că dacă nu ne place ceva ar trebui să începem chiar noi să trecem la acțiune, fără să ne așteptăm la altceva decât ca exemplul pe care-l dăm să fie urmat. Și va fi! Chiar dacă nu atît de repede pe cât ne-am aștepta.

Mihaela și-a învins teama și ne-a vorbit ridicându-se în picioare despre cum a transformat spațiul nimănui din fața blocului în grădina tuturor

Și da, îl menționez pe Balogh Tibor ultimul, dar nu e nici pe departe cel din urmă, căci datorită proiectului lui Textilia acest eveniment poartă numele similar afacerii sociale pe care a întreprins-o în satul Sic, satul bunicilor lui, aflat în județul Cluj. Tibor a lucrat la Praktiker de unde și-a dat demisia ca să-și materializeze un proiect drag sufletului lui. Împreună cu soția sa, aflați în vizită la țară, au constatat că meșteșugurile vechi pier, așa că s-a interesat, a accesat fonduri europene și a deschis un atelier în satul bunicilor. Da, a fost greu, cu multă birocrație, cu multe luni de așteptare, cu oarecare dezamăgiri, căci cei din sat nu înțelegeau de ce face aici atelier și nu vedeau rostul de-a veni și de-a lucra în el. Dar uite, totul a dat roade, căci acum covoarele țesute aici (la prețuri incredibil de accesibile) și alte obiecte mici, preșuri sau articole textile pentru bucătărie, au ajuns să fie căutate și apreciate la târgurile din țară, cu succes maxim la București, dar mai nou și în Franța. Și da, oamenii din sat au înțeles mai greu, dar au înțeles până la urmă că el nu este un om pus pe căpătuială, ci că pentru el toate obiectele care-i aminteau de bunicii lui (de la lenjerii de pat brodate de mână la covoarele țesute la război) reprezintă o parte importantă din viața lui, că există oameni cărora le pasă cu adevărat de tradiție și se identifică cu ea. Împreună cu soția lui au reușit să convingă și câteva bătrâne din sat să predea arta țesutului la cele patru războaie tradiționale pe care le-au salvat și le-au instalat în atelier. Dar îți voi scrie pe larg într-un articol viitor despre asta.

Tibor alături de soția sa sunt cei care au creat Textilia în satul bunicilor lui, o afacere socială în beneficiul comunității

Și poveștile nu se opresc aici, ci vor continua cu Ferma Zânelor deschisă de o artistă și profesoară de arte din Cluj, cu Raluca și Nicoleta care au deschis un atelier de ceramică și fac superbe obiecte decorative, cu Claudia Rațiu, care după o carieră de nouă ani de zile în publicitate, s-a mutat la țară și s-a apucat să croșeteze lucrușoare simpatice, cu Arabela din Arad care face o grămadă de obiecte colorate, cu Adela care este arhitect și face amenajări și case frumoase, cu Mona care zice că nu face nimic, dar dă idei de afaceri și promovare altora, cu Bogdan Șteț artist care face kitibusuri și despre toți ceilalți care poate n-au spus nimic, dar care sigur au o poveste de spus.

Deci, ce zici, merită să afli pe larg poveștile lor? Dacă ești din Cluj ai noroc să-i ai aproape pe mulți dintre ei, așa că mergi să le vezi creațiile mâine la târg (la Bastionul Croitorilor până duminică 22 noiembrie inclusiv) sau în magazine mici de tipul galeriilor de hand made cum e Oranjerie, dar să urmărești și ce fac tinerii de la ONG-ul Climb Center, căci fac bine asigurându-le creatorilor spații de expunere și evenimente la care nu trebuie să plătească, ci sunt încurajați să se deschidă lumii și să ne dezvăluie ceea ce fac ei frumos. O viață avem? Colorată să fie! Cu oameni creativi și inimoși, așa cum i-am întâlnit pe cei din Cluj-Napoca.

Mai jos câteva imagini de la vizita de la Oranjerie, galerie de hand made din Cluj-Napoca, un loc frumos cu obiecte manufacturate.

Carmen (cea blondă), care în urmă cu patru ani de zile a deschis primul magazin de hand-made din Cluj-Napoca – Oranjerie și face o selecție riguroasă a produselor. Ea este artist vizual și și-a deschis magazinul aproape de Universitatea de Arte și Design.

Fotografii de Cristian Ioan