Renovare spectaculoasă a unei șure

Pentru mulți români o construcție agricolă veche, fie că e vorba despre un pătul, fânar, șură, grajd sau altă anexă gospodărească din mediul rural, este tratată ca ceva neimportant din punct de vedere estetic. Însă aceste construcții, în care lemnul încorporat în structura lor a fost recoltat cu sute de ani în urmă, au un șarm aparte și atunci când nu mai au destinația lor inițială, fie că sunt abandonate sau vândute, pot constitui o bază unică pentru o construcție nouă, adaptată standardelor contemporane. Și ca să vezi despre ce vorbesc, am ales să-ți prezint azi transformarea ingenioasă a unui hambar de secol XVIII din Anglia într-o casă de vacanță absolut spectaculoasă. Dar hai să-ți spun mai multe, însă înainte de asta să-ți postez imagini elocvente cum de cum arăta locul înainte.

Înainte și după reconversia hambarului. Proiect Liddicoat & Goldhill

Practic, în continuarea unui corp vechi de clădire, care au fost păstrat, noul hambar a fost reconfigurat pentru a deveni zona de zi a casei. Dacă inițial hambarul avea destinație agricolă, noii proprietari, ambii designeri (John Sinclair digital designer și Deborah Harvey fashion designer), au văzut în structura acestuia potențialul unei fenomenale case. Și-au dorit să păstreze tot ce se putea din structura veche și din atmosfera locului, așa că au apelat la arhitecții de la biroul Liddicoat & Goldhill pentru a le transpune visul într-un proiect îndrăzneț de reconversie și restaurare.

Sus, imagine cum arăta la interior hambarul înainte de renovare. Mai jos imagine, cu exoscheletul din oțel.

Structura din lemn de stejar era foarte avariată, așa că soluția găsită de către arhitecți a fost una practică și ingenioasă: oțel. Da, un nou exoschelet din oțel a devenit structura de rezistență pe care a fost recompus hambar, utilizând lemnul ce mai putea fi salvat. Toată operațiunea de salvare și curățare a lemnului a revenit unei companii specializate (Green Oak Company), care s-a ocupat și cu reconstrucția părților lipsă. Structura de oțel a fost necesară din mai multe motive: urma să devină suportul pentru zidurile reconfigurate, dar și suportul rezistent pentru ferestre ce urmau să fie acționate mecanic cu diverse sisteme cinetice, care au adus o notă industrială, actuală hambarului.

Machetele realizate de către semnatarii proiectului, arhitecții de la biroul Liddicoat & Goldhill.

Un alt motiv important pentru implementarea unei structuri din oțel a fost dorința de a compartimenta la interior pe verticală spațiul hambarului. În acest sens, pe lângă structura metalică, arhitecții au prevăzut un șemineu interesant, al cărui coș de fum din cărămidă are și rol de susținere structurală pentru mezaninul de la interior, adică etajul parțial configurat pentru amplasarea dormitoarelor și a unei băi. În plus, prin poziționarea șemineului la granița dintre living și bucătărie s-a urmărit și o separare interesantă a funcțiunilor în zona de zi. Șemineul are și rolul de a susține scara interioară, configurată de asemenea cu structură metalică.

Ceea ce este cu adevărat spectaculos, pe lângă amenajarea interioară, este modul de deschidere al ferestrelor către exterior. Practic, una din laturile hambarului are o freastră imensă, care acționată mecanic devine copertină pentru terasa din extensia zonei de zi. De asemenea, pe lungimea construcției alte uși glisante se deschid, facilitând comunicarea dintre interior și exterior și transformând spațiul hambarului pe timpul sezoului cald într-o adevărată oază de relaxare deschisă către natură. Aceste părți mobile asigură și etanșeizarea casei atunci când ea nu este folosită.

Deși are o formă simplă, cu acoperiș în două ape, la nivelul acestuia, pe creastă un iluminator asigură circulația luminii naturale la interior. Totul este finisat la exterior în nuanțe închise, iar pe volumul clădirii se proiectează frumos învelitoarea veche din țiglă a vechiului corp de casă, precum și a altor anexe aflate pe proprietate. O reconversie care a durat circa doi ani de zile și care s-a finalizat exemplar, căci au fost refolosite materialele, s-a recuperat tot ce putea din punct de vedere istoric, iar acum, prin această actualizare s-a prelungit durata de viață a clădirii, plus că a venit cu valoare adăugată prin noul corp ce asigură cofort la standarde contemporane și originalitate prin soluțiile concepute de către arhitecți. O lucrare exemplară care ne arată potențialul unei construcții cu destinație agricolă atunci când este reconfigurat de către arhitecți talentați. De altfel, acest proiect a fost premiat în 2015 în cadrul  Stephen Lawrence National Architecture Award. Vezi la finalul articolului și prezentarea video a casei. Sper să te inspire și pe tine!

Foto: Will Scott Photography