De ce atunci când vizităm o țară străină ne înghesuim la muzee, dar nu suntem curioși despre muzeele de la noi? Pentru că vrem să aflăm mai multe și să învățăm mai multe. Ei bine, eu sunt curioasă mai ales despre români, așa că împreună cu partenera mea de birou arhitecta Andreea Beșliu și gemenii mei Ștefan și Lucian am pornit pe Calea Victoriei pentru a descoperi o parte din istoria Bucureștiului, un oraș fascinant despre care, trebuie să recunoaștem, nu știm multe lucruri. Când vremea e mohorâtă, când vrei să petreci timp de calitate în București, să știi că merită să mergi la muzeul Casa Filipescu-Cesianu de pe Calea Victoriei (colț cu strada Sevastopol). Este primul și singurul muzeu de antropologie urbană din țară, unde lucrează cercetători talentați și pasionați și unde vei găsi o expoziție fascinantă despre viața, casele, credințele, moda și obiceiurile bucureștenilor de altădată, dar unde vei putea vedea, grație unui program actual cum vei arăta tu peste 40-50 de ani. Este un muzeu care vorbește despre oamenii care au locuit și au trăit în Capitală și pătrunzând puțin în viețile lor afli despre istoria celor care au conturat personalitatea orașului. După vizita la muzeu am simțit că inevitabil și noi, cei de azi, continuăm să scriem istoria orașului București, oraș pe care-l iubim sau detestăm, dar despre care suntem datori să știm mai multe. Mi-a plăcut maxim vizita la muzeu și trebuia să-ți spun despre asta, mai ales că am avut parte și de un ghid tânăr și pasionat. Dar hai să-ți arăt mici fragmente din vizita la muzeu (nu vreu să-ți stric supriza când vei da peste decoruri impresionante), parte a Muzeului Municipiului București unde vei putea vedea expoziția „Muzeul vârstelor – de la copilărie la senectute”, adică incursiuni în ultimii 300 de ani de viață a bucureștenilor.
Știi că în urmă cu câțiva ani s-au făcut descoperiri arheologice la Universitate? Ei bine, vei afla că acolo a existat odinioară un cimitir și că urmele găsite pe scheletele descoperite, urme de violență, vorbesc despre un anumit stil de viață, unul violent.
Multe arme expuse la Casa Filipescu-Cesianu, dar nu de colecție, ci arme ce erau purtate de către bucureștenii de altădată, fie zi de zi, fie la ocazii festive. Interesante povești vei afla la muzeu despre motivul purtării lor. Am aflat că exista chiar și un pistol spadă.
Acum avem carduri, fără ca ceilalți oameni să-și dea seama câți bai avem în cont, dar pe vremuri banii erau monede de aur purtate în săculeți de bani sau portmonee. Și da, zornoitul banilor trăda valoarea la purtător, ca să spun așa, de aceea săculeții erau importanți ca și material și aspect pentru a atenua clinchetul monedelor, dar și să arate statutul celui care-i avea.
Bibliotecile nu erau cu rafturi deschise, ci cu uși masive, după care erau ferecate volume de cărți prețioase. Și când spun prețioase nu mă refer la informațiile pe care le conțineau, ci și la modul cum erau manufacturate și decorate manual. Adevărate obiecte de artă.
Boierii erau de trei ranguri. Cei de rangul I aveau voie să poarte o barbă lungă, cei de rangul II aveau voie să poarte barbă tunsă scurt, iar cei de rangul III aveau voie doar mustață. Dar rangul era exprimat și prin hainele purtate, cu cât erau mai elaborate, cu atât rangul era mai înalt. Influența turcească se simte evident prin croială și moda vremii.
De-a lungul timpului casele bucureștenilor au fost mobilate cu piese diverse, conform timpurilor. Dar mereu a existat o combinație inedită între stilul oriental cu divane și sofale și dulapuri, mese, comode care vorbeau despre tendințele europene. Vei afla și despre stilurile consacrate și modul cum ele au fost prezente prin piese de mobilie rși decorțaiuni în casele bucureștenilor înstăriți.
Doamnele din București, cucerite după 1829 de prezența ofițerilor ruși în Capitală (odată cu Pacea de la Adrianopol), care erau foarte carismatici și în tendințe cu moda franceză, au adoptat primele vestimentația occidentală. O perioadă a balurilor când bucureștencele au emancipat la nivel de vestimentație pătura bogată din Capitală. Un paradox al istoriei vizavi de ruși, care uite, au impulsionat occidentalizarea capitalei, ca mai apoi, după o sută de ani să o stopeze.
Ce veselă aveau bucureștenii bogați? Foarte elaborată! De la seturile prezente pe masa Regală cu monograma Casei Regale la farfurii cu portrete de familie, care evident erau expuse pe pereți. Adevărate istorii de familiei expuse pe suprafața seturilor de veselă.
Tacâmurile vorbesc mult despre stilul de viață și obiceiurile bucureștenilor înstăriți și prin designul lor îți dai seama despre fiecare familie.
Aparatele de tot felul au pătruns de-a lungul timpului în viața bucureștenilor, iar cele mai folosite sunt expuse la Casa Filipescu-Cesianu. O să-ți placă poveștile lor!
Vei găsi la muzeu și obiecte decorative impozante al căror rol e doar presupus, cum ar fi acest vas, probabil pentru decorul grădinii.
La finalul vizitei prin muzeu există o secțiune dedicată viitorului, unde vei putea viziona un scurt filmuleț despre ce se presupune în privința viitorului urban, dar și cum ai putea arăta tu peste 40-50 de ani. M-am amuzat uitându-mă la imaginea mea peste timp creată cu ajutorul unui soft. Bunicuța Adela arată simpatic cu ochelari colorați. Părerea mea.
Deci, mergi să vezi expoziția și pune întrebări despre ce dorești să afli pentru că muzeografii de la Casa Filipescu-Cesianu sunt oameni foarte deștepți și pasionați. Îmi pare rău că nu le-am notat numele ca să-i menționezi aici. Află AICI de pe site-ul Muzeului Municipiului București despre istoria acestei clădiri și despre familiile care-i dau numele, iar de pe pagina de Facebook a muzeului poți afla despre expoziții temporare și evenimente culturale. Sper să petreci clipe memorabile la Casa Filipescu-Cesianu!
Multam, Adela. E de vizitat!
Imi pare rau ca nu sunt din Bucuresti ca sa pot vizita acest muzeu.
Si a mea!
super! Adela, multumim pentru idee!