A făcut multe, de la design de interior și până la design de produs. A muncit mult și continuă să o facă cu același entuziasm. Casele pe care le-a amenajat au fost prezentate în reviste și mi-au plăcut pentru că el este atent la funcționalitate, să-i fie bine omului când stă în casa lui. Majoritatea proiectelor de design interior le-a făcut cu mobilă proiectată de el. Dar mare lui pasiune este designul de produs. Iată îi poți vedea creațiile până pe 20 decembrie 2013 la Hanul cu Tei în expoziția LightsUp. O să fie acolo în majoritatea timpului, și crede-mă că n-ai să te plictisești. Omul ăsta are un dar de-a vorbi, ceva extraordinar. Numai să-l întrebi că-ți povestește despre fiecare obiect în parte, de la cum i-a venit ideea și până la momentele când mai avea puțin și făcea pneumonie în atelierul Woodyo lucrând la ele. Dar despre cine îți spun eu aici? Despre Constantin Alupoaei. Dar hai să-ți spun mai multe că merită să afli povestea lui!
A apărut la televizor în 1999 ca fiind primul designer român care a înființat un birou de design în România. Se întâmpla la Timișoara acolo unde împreună cu un sârb introvertit a deschis studioul. Dar pe Constantin Alupoaei, căruia îi spun Titi, îl cunosc din 2003 și a fost unul colaboratorii mei dragi pe la revistele pe unde am lucrat. Mi-a plăcut de el de la prima întâlnire, eram redactor-șef pe vremea aceea la una din revistele pe care le-am creat, și a venit să-mi spună una alta, dar mai ales mi-a atras atenția că publicațiile comerciale de la noi nu promovează designerii români. Și avea dreptate. De atunci lucrurile s-au schimbat, dar pot spune cu mâna pe inimă că omul ăsta a fost primul pe care l-am întâlnit și care s-a zbătut pentru toată breasla designerilor de la noi. Așa e el, un luptător. Deși mulți zic că e cârcotaș, mie îmi pare că spune adevărul. Cert este că zice ceea ce gândește. Și mă impresionează cât de generos este. Mereu recomandă alți designeri, îți dă exemple bune și vorbește cu mândrie despre designul românesc.
Constantin Alupoaei și-a început cariera de designer imediat după terminarea facultății din Timișoara la o fabrică de Lugoj unde a creat canapele. Culmea ironiei este că era tare de gură și în facultate, dar știi cine l-a recomandat la fabrica din Lugoj, fix decanul care părea să nu-l aibă la suflet căci se contrau de multe ori. Dar dacă te contrezi constructiv, nu ești uitat sau dușmănit. Mai mult, decanul facultății a vreut să-l ia ca asistent, să-l facă profesor, dar ar fi fost prea plictisitor pentru Constantin, că omul ăsta n-are stare. După experiența cu fabrica din Lugoj și-a deschis la firma unde a fost asociat cu un graphic designer sârb, căruia i-a vândut acțiunile când s-a mutat în capitală. În București a fost în biroul de design al unei firme mari în cadrul căreia a conceput toată mobila pentru showroomurile Dacia și Renault din țară. A bătut toate orașele, a cunoscut o mulțime de oameni. Apoi și-a spus că e cazul să devină independent și a înființat IZZI Design, brand sub care face atât amenajări interioare, cât și design de produs.
Știi ce e uimitor la Constantin Alupoaei? Că nu se mulțumește cu locuri călduțe, să stea el undeva unde are contracte pe termen lung și unde creativitatea nu-i este provocată. Nu! El vrea să creeze, și o face cu bani proprii. Tot ce vezi în expoziția LightsUp, dar și proiectele de design de obiect realizate înainte sunt din resursele lui. Și crede-mă nu e deloc ușor, că nu poți să faci doar prototipuri, ci trebuie să produci lucruri de calitate pe care oamenii să le cumpere. În plus, ai nevoie d ebani ca să mai faci și altele. Și știi cum trece peste greutăți? Prin încurajări. Uite, spre exemplu, corpurile de iluminat denumite Familia Bătz, primele pe care le-a realizat, au fost cumpărate de arhitectul Șerban Sturza, un om excepțional, unul dintre marii arhitecți de la noi dedicat restaurărilor și a tot ceea ce înseamnă tradițional românesc. Păi dacă-ți cumpără Sturza obiectele, nu e clar că merită să mergi înainte, să nu te lași? Pentru Constantin a însemnat enorm și și-a găsit energia să meargă mai departe și să exprime prin creațiile lui ceea ce simte: că este român!
Mi-e tare drag Visul Românesc, așa cum a denumit el colecția de suporturi pentru flori, cadouri excelente pentru oricine. Căci ce-și dorește fiecare dintre noi? O căsuță a lui cu floricele. Uite, până s-o avem în mărime naturală, ne putem face un sat întreg pe pervazul ferestrelor. Și-l putem avea și colorat. Apoi masa denumită Satul are o poveste întreagă. Sub blatul de sticlă, care e simbolul globului pământesc, se ascunde micro universul nostru – satul – acolo unde toate sufletele ce locuiesc în case sunt adunate laolaltă de tradiție (reprezentată prin chinga aceea portocalie de la baza construcților din lemn). Dar știi ce e frumos? Că acea chingă se încheie în dreptul bisericii. De ce? Constantin crede că tot ce înseamnă tradiție în satul românesc este concentrat în biserica lui. Frumos, nu-i așa? Nu mi-aș fi dat seama de asta dacă nu-l trăgeam de limbă. Dar crede-mă că el spune mult mai frumos și-l vezi așa pasionat. Cum ar fi să ai acasă Satul tău în living? Îți spun eu, magic :).
Mergi să-i vezi expoziția! Du-te și vorbește cu el, că-i prinde bine părerea ta. El creează obiectele astea pentru noi, să ne înfrumusețeze casele, dar și să ne provoace să fim atenți la noi, la viașa noastră (cum e corpul de iluminat Fii un Sfânt – te uiți în oglinda lui și vezi inscripția asta, nu e tare?). Și nici nu sunt scumpe obiectele lui de design, având în vedere cât de îngrijit sunt făcute. Are mare succes peste hotare, mai ales în Franța și SUA (afanii Chichago Bulls sunt înnebuniți după corpul de iluminat Taur), dar sunt sigură că și la noi voi întâlni din ce în ce mai multe obiecte create de el. Am văzut de curând în showroomul Divanissimi două corpuri de iluminat pe care producătorii din Brașov le-au cumpărat ca să-și decoreze spațiul unde au expuse canapelele. Și nu uita că e talentat și la design interior. Uite, dacă vrei să intri în legătură cu el vezi aici pagina lui de Facebook și aici site-ul lui izzidesign.ro. Dar merită să vorbești cu el în persoană, că e tare mucalit. Deși îl cunosc de mulți ani, de fiecare dată când vorbesc cu el mai aflu câte ceva, îmi deschide mintea. Sper să te inspire și pe tine!
1