Da, este pictoriță și pasiunea ei este de-a picta natura, în special florile. Nu doar că o relaxează, dar au devenit emblematice pentru munca ei. Multe din lucrările semnate de ea au devenit cărți poștale sau coperte de carte ori ilustrații pentru ambalaje. Acum mai bine de treizeci de ani a părăsit Amsterdamul pentru o casă dărăpănată de la țară pe care a transformat-o în refugiul și atelierul ei. Grădina acestei case a devenit subiectul favorit al picturilor sale. Așa că te-ai prins, nu? Atunci când nu pictează are grijă de grădină, că doar plantele și florile ei sunt modelele care-i pozează în fiecare anotimp. Dar hai să-ți spun mai multe despre olandeza Juke Hudig, căci despre ea este vorba.
Pictura de Juke Hudig, Foto via Flickr
A visat mereu să aibă propria grădină unde să-și instaleze șevaletul și să facă ceea ce-i place. În urmă cu peste trei decenii a hotărât că visul trebuie să devină realitate, însă tare dezamăgită era că nu găsea un loc tihnit, cu multă lumină și soare. Au fost momente când era să renunțe la împlinirea acestui vis pentru că pur și simplu nu găsea locul cu pricina. A început să creadă că nu exista o casă cu grădină așa cum își imaginase. Dar știi cum se spune că pentru orice loc de basm trebuie să treci prin foc și pară, așa cum pățesc și personajele din povești. Nimic nu se întâmplă dintr-o dată, ci numai după ce ai dat testele sorții și ți-ai luat examenele, numai după ce ai dovedit că ți-ai dorit într-adevăr din tot sufletul și n-a fost un moft de moment. A dat de casa asta din Betuwe care era părăginită, dar știi ce i-a plăcut? Faptul că a aparținut unui brutar și că la interior se mai simțea miros de pâine. Și-a spus că un brutar n-are cum să fie un om rău, așa că a cumpărat casa. Mirosul acela de pâine a impresionat-o, i-a adus aminte de familie, de căldură, de dragoste.
Îți dai seama că această casă avea pereții afumați, avea instalații unde se cocea pâinea, dar mai ales avea multe lipsuri. A fost nevoie de reparații consistente pe care le-a făcut încetișor, în timp. Era tihnă aici, era și lumină, dar n-avea grădina așa cum și-o dorea. Dacă la interior a folosit multe nuanțe pastelate și deschise ca să fie totul aerisit și luminos, în curtea casei s-a apucat treptat, treptat să-și cultive florile preferate. Cum a avut ocazia să mai cumpere de la vecini teren, cum s-a extins. Și a cuprins-o frenezia grădinăritului. Ajunsese să fie efectiv invadată de verdeață, dar cert este că asta a inspirat-o să picteze. Și-a mutat atelierul de la mansardă într-o anexă a casei, o extindere pe care a creat-o pentru a se potrivi cu vechea construcție reparată. Desigur, și aici grădina pare să-i invadeze atelierul, iar plantele nu lipsesc nici de la interior.
Casa ei nu poți să spui că este mare, dar are un șarm de neegalat. Grinzile albastre, podelele plăcute de la parter, albe la mansardă, obiectele ei dragi și florile toate se regăsesc în combinații pitorești. Deși în bucătărie și-a făcut o sobă dichisită, o folosește rar căci inspirația nu-i dă pace. Pictează cu frenezie în orice anotimp. Și da este fericită că are o grădină cu aer sălbatic, deși numai ea știe câtă grijă necesită florile ei dragi. Dar uite, când se uită în urmă și își aduce aminte de visul ei realizează că da, asta era casa la care a visat, dar nu și-a închipuit niciodată că trebuie să-ți faci singur visul, a crezut că pur și simplu ajungi în el, că dacă-ți dorești vei găsi exact locul acela la care ai tânjit. Asta a fost lecția ei de viață poate, o lecție care mi-a dat și mie de gândit. Toate acele strădanii de a-și materializa dorințele au contat și contează. Satisfacția că imposibilul a devenit posibil o simte din plin și asta reverberează cumva și din picturile ei pline de optimism și culoare. Sper să te inspire și tine povestea ei!
Pictorita Juke Hudig
Sursa foto: John Dummer /Agenția de Taverne, Weranda Country
Cred ca multi dintre cititorii tai au vise asemanatoare, ma aflu clar printre ei. Cand „ma fac mare”, cam asta imi doresc si eu sa fac.
Haha, asta-i tare! Da, si eu cand ma fac mare asa un atelier imi doresc Mimi 🙂
Imbinarea perfecta a doua arte, pictura si gradinaritul. Foarte frumos si natural, un tablou superb ce-ti da o multime de sfaturi si idei. O zi minunata.
Ma bucur ca ti-a placut Vasile 🙂 Si da, ai mare dreptate cand sunt ca sunt doua arte imbinate aici. Cu siguranta gradinaritul este o mare arta!
Superba atmosfera! Un astfel de atelier trebuie punctat si pe „to do list”-ul meu!
Asa e, trebuie sa-ti faci singur visul…cand terminam mansarda, daca vrei, trimit niste poze…
Normal ca vreau! Pff…m-ai intrebi Claudia?
Foarte frumos! Florile mă inspiră şi pe mine… Iar grădinile cu aspect sălbatic sunt cele care-mi plac şi mie cel mai mult. 🙂
Da Brindusa, si mie imi plac mult gradinile astea care par sa fi crescut spontan asa 🙂 Ma bucur daca te inspira!
Te invit si in vizita, sunt niste bai faine la noi…apropo, stam in Cojocna, aproape de Cluj…iar casuta a fost a strabunicilor :)…e o poveste mai lunga, o sa-ti scriu un e-mail
Abia astept! Multumesc Claudia!
Ooooo…dar oare cum sterge de praf toate canitele si cescutele de pe etajerele acelea nesfarsite? :\
Cred ca in locul acela minunat nu are praful de la noi 🙂
O evadare reusita ♡♥ din timpul si spatiul care ne inconjoara pe fiecare 😀
Suntem intr-un gand…..asa ceva imi doresc si eu…..sa am timp sa pictez,sa fac broderie cu pietre semipretioase,sa gradinaresc,sa ma ocup de trandafiri…..din pacate timpul este limitat,si dupa job ramane putin timp….
Pai iti doresc sa ti se implineasca Codrina!
Iti urmaresc site-ul de ceva vreme si mi-am innebunit si colegele cu el. Imi plac mult aproape toate postarile. In general prefer rusticul, naturalul, traditionalul, naturalul si tot ce este cat mai putin invaziv. Gradina asta mi se pare deosebita si as vrea sa stiu ce specii de copacei, tufe si plante sunt folosite pentru gradina asta salbatica bogata stil padure luxurianta. Felicitari pentru site si multumesc ca le impartasiti cu noi!
Buna Hana! Ma bucur daca te inspira! Da, si mie imi plac mult gradinile cu aer mai salvatic asa. Uite, mi-am dat o idee de articol, asa ca am sa revin cu ceva documentat pe tema asta, ca avem nevoie de specialisti la acest capitol 🙂
Incantare maxima! Marturisesc ca prefer mica terasa cu pianina… pentru ca visez la o camera-ceainarie, cu o pianina alba pictata pe perete si in fata ei un taburet real, nu pictat, din acela special pentru ea. 🙂 Uite ca iar visez cu ochii deschisi si iar trebuie sa iti multumesc pentru starea asta grozava!