Când ți se pune pata pe ceva clar că faci tot posibilul să-ți îndeplinești misiunea. Așa a pățit și proprietarul de față când a dat peste ruinele unei clădiri vechi în care a funcționat o școală de țară. Fiind proprietatea comunității evident că a trebuit organizată o licitație. De teamă să nu piardă șansa de-a transforma vechea clădire, a cumpărat casa alături de ea. A durat ceva timp, căci așa este cu birocrația, dar școala chiar era irecuperabilă, iar comunitatea a decis s-o scoată la licitație pentru ca fondurile obținute pe ea să fie investite pentru altceva folositor în sat. Deja aveau o școală nouă, așa că aici era vorba numai de a folosit terenul și locul. După arhitectură poți să-ți dai seama că e un proiect din Spania, iar proprietarul, îți spun eu, este designer de interior specializat în lucrări de renovare.
Chiar îți trebuie mult curaj și viziune atunci când vine vorba despre a renova și transforma clădiri vechi. Niciodată nu știi cât de stabile sunt astfel de construcții, ce hibe mai descoperi pe parcurs. Dar Mikel Larrinaga, fiu de sculptor și pictor, a fost mereu înconjurat de lucruri frumoase și este pasionat de antichități. Dar pe lângă asta s-a și educat ca specialist în renovarea clădirilor vechi, fiind acum designer de interior și are propria firmă în acest domeniu. Plus că avea deja la activ câteva lucări de renovare și transformare. De data aceasta locul acesta urma să fie a lui, iar el știa ce trebuie făcut. Dar înainte de-a i se pune pata pe acest loc, aflase povestea lui. În clădirea mică și dărăpănată a funcționat un timp școala rurală construită în timpul Războiului Civil din Spania. A mai funcționat și anii 60, dar vremurile tumultoase a făcut ca ea să fie abandonată cu câteva lucruri lăsate în ea, cum ar fi biroul profesorului, acum prezent în bucătăria casei.
Designerul de interior a aflat despre istoria vechii școli în timpul unei lucări pe care o avea în zonă, de altfel una superbă aproape de Parcul Natural Hoces del Alto Ebro. Și-a dorit din tot sufletul să redea viață vechii clădiri, așa că de atunci a depuse toate eforturile de a o avea. Și el a fost la rândul său profesor, iar această nostalgie l-a impulsionat și mai mult în a salva locul acesta. După cea a reușit să cumpere vechea școală s-a trezit practic cu două clădiri – ruinele vechii săli unde au învățat copiii și casa de lângă clădire. Niciunda dintre ele nu era însă foarte mare. A conceput un proiect prin care a integrat ambele loturi de teren cu clădirile de pe ele, acestea fiind la rândul lor remodelate. S-a folosit de toate materialele vechi găsite pe șantier, ba a mai cumpărat și altele de la case aflate în renovare. Astfel a conceput o casă rustică cu o bucătărie de vară generoasă.
Vechea sală de clasă a școlii a devenit centrul casei, respectiv livingul generos. Mikel Larrinaga a debarasat tavanele joase și a scos la lumină structura acoperișului. A lăsat la etaj loc pentru dormitor, dar la parter a organizat totul pentru activitățile cotidiene de la livingul care include și sufrageria, locul de birou, apoi separat e bucătăria și evident terasa generoasă cu grătar și loc de luat masa. A devenit refugiul lui de vis și chiar că arată ca atare. Numai când vezi pozele de dinainte și după remodelare n-ai crede că această casă cu patină n-ar fi fost așa de când e lumea. Asta înseamnă să ai viziune și prețuire pentru ceea ce este vechi și frumos. Și pe lângă casă se bucură și de o grădină interioară rezultată în urma alipirii celor două loturi de teren. Mi-a plăcut mult transformarea de față și atmosfera specială creionată aici. Sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: ElMueble/ Mikel Larrinaga
Frumos, conceput totul cu multa imaginatie. A valorificat la maxim ceea ce exista deja acolo….
….si in alta ordine de idei, am observat ca are un catel adorabil !!! 🙂
Da, are si un catel adorabil. Ar fi fost pacat sa nu existe un patruped care sa se bucure de curtea aia frumoasa 🙂
este minunata!
Si mie mi-a placut tare mult Elena. E asa de calda si intima…
Superb rezultat. De bun gust, echilibrat si sanatos.
Puntin frustrant pentru o zi de luni :).
Stefan nu mai spune asa! Nu mi-am dorit sa frustrez pe nimeni, ci sa inspir 🙂
Nici nu iti inchipui ce bine mi-a facut povestea asta azi ….. si in general povestile caselor pe care ni le arati tu, Adela. Te inspira nu neaparat sa iti faci o casa (poate o ai deja sau poate nu ), ci sa visezi un pic – asta sigur inca nu costa nimic – sa dai frau liber imaginatiei macar pentru cateva momente: sa te transpui in locul ala – arome, tarait de greieri, un vanticel cald.
Ma bucur Ioana, chiar ma bucur daca ti-a facut bine 🙂 Si tu ai o casa frumoasa, iar picturile tale chiar ar infrumuseta orice locuinta, fie ea si de bloc 🙂
Superb, un bun gust desavarsit…chiar ne putem inspira, multumim!
Cu mare drag Claudia! Asta e si ideea sa ne inspiram 🙂
Nu stiu cum si unde gasesti asa minunatii, dar e o incantare pentru ochi si inspiratie pentru casele noastre. Multumim!
Ce ma bucur ca te inspira Mirela! Si eu iti multumesc!
supeeeeeeeeeeeeeeeer…….
Ma bucur ca-ti placeeeeee Monica!!!
O creatie minunata, DE SUFLET, ♡♥ O creatie ancorata intre trecut si facuta ptr viitor ♡♥ Merci Adela
MULTUMESC !! ¡¡Gracias por publicar mi trabajo en tu maravilloso Blog !!
Un saludo desde Bilbao
Mikel, sus proyectos son sensacionales! ¡Gracias!
Dureros de frumos!
Hahaha, asta cam asa este Ana!
Cat de frumos e!!Caldura si liniste pura 🙂
as putea sa imbatranesc linistita acolo 🙂
Pfff…mie imi spui Lumi? E foarte frumoasa casa asta!
Demult nu am vazut o casa care sa-mi placa asa mult. Nu cred ca as schimba ceva daca ar fi sa locuiesc eu in ea. 🙂 Bucataria de vara si curtea interioara ma omoara.
Si mie mi-a placut mult Andreea!