Avem în jurul nostru multe obiecte bune și folositoare, dar pe care ajungem să le desconsiderăm tocmai pentru că suntem obișnuiți cu ele și, ca atare, le considerăm banale. Mamele și bunicile noastre de la țară știau și încă mai știu să recicleze creativ hainele deteriorate pe care le țes în covorașe, covoare sau carpete multicolore. Ei ce să vezi? Ele sunt la mare modă. De ce? Pentru că sunt colorate, ieftine, se potrivesc perfect în spații mici, dar mai ales se pot spăla la mașină. În drumurile mele prin magazine am dat peste astfel de covorașe din cârpe și m-a amuzat să constat că sunt făcute în China ori că se numesc covorașe de iarnă. Așa că m-am gândit să-ți atrag atenția asupra lor ca să începi să le vezi cu alți ochi, mai ales dacă le poți avea gratuit pentru că cineva de la tine din familie le poate țese la război.
Dacă-ți place stilul rustic sau pur și simplu îți dorești o pată de culoare în casă merită să iei în considerare covoarele astea țărănești. Merg foarte bine în holuri, bucătării, băi de bloc, dar cele de mai mari dimensiuni se potrivesc pentru camerele de copii, fiind ușor de spălat și confortabile pentru cei mici. Secretul este să sortezi după material și culoare hainele uzate din care aceste covoare se pot țese. Dacă e să reciclezi tricouri din bumbac nu le combina cu alte articole vestimentare din lână, pentru că se comportă diferit după spălare. Dacă n-ai pe cineva care să ți le țeasă, vezi că pe internet, la anunțurile de mică publicitate, le poți găsi de vânzare la prețuri cuprinse între 10 și 30 lei metru liniar (lățimea diferă în funcție de război). Ba chiar ai să găsești astfel de covoare și covorașe țărănești din cârpe noi.
Sunt oameni creativi care au folosit astfel de covorașe ca tapițerie pentru scaune, fotolii, șezlonguri de exterior sau chiar ca și tapiserii pe perete. Depinde numai de imaginația ta cum le folosești, dar zău că nu merită desconsiderate. Noi românii ne gândim că sunt ca la țară, adică ceva învechit, dar occidentalii, în special nordicii, le tratează ca pe niște decorațiuni textile de tip patchwork, grație culorilor diverse și a modelului unicat, căci n-au cum să iasă identice două astfel de obiecte. Crede-mă că astfel de covoare și covorașe sunt mult mai bune și mai practice decât multe alte modele realizate exclusiv din fibre de plastic de calitate îndoilenică pe care mulți le cumpără doar pe criteriul că ar fi moderne. Unde mai pui că se pot asorta ușor în orice ambient un covor din cârpe țesut la război? Uite, ți-am făcut o selecție de imagini care să te inspire. Sper să le privești acum cu alți ochi!
Covorașe țărănești folosite ca și tapițerie pentru scaune într-un apartament din Cluj.
Unde le poti gasi? Era poza unuia cu pret dar nu am vazut magazinul pe eticheta. E drept ca am citit pe mobil. Multumesc
Simona, cele pe care le-am fotografiat eu sunt la Hornbach Berceni, dar atentie ca sunt mici circa 60 x 100 cm.
Eu pot sa-ti ofer presuri tesute manual de bunica mea din carpe colorate.
Buna seara,
Numele meu este Dan Firca si m-ar interesa sa cumpar 9 m cu latimea de 60 cm.
Nr. tel/: 0724 133 422
Dan FIRCA
Buna. Si pe mine m-ar interesa un asemenea covor. Mai ai? Maria 0755886663.
Buna ziua,
Bunicii mei inca mai fac asa ceva.
Au spre vanzare aprox 50 m, se taie la lungimea dorita. Latime 70 cm.
Buna! Pot sa iti ofer eu, am o gama variata de covorase, covoare si multe alte obiecte cusute de bunica mea.
Pentru mai multe detalii te rog sa ma apelezi cu incredere!
Catalina.maria_varga93@yahoo.com
Scrie-mi pe Whatsapp 00393282078720
Buna seara! Bunica dumneavoastra ar fi interesata sa colaboreze cu mine pentru a-i oferi ,,materie prima”? Eu arunc mereu imbracaminte pe care nu o mai foloseste nimeni si ma gandeam cu nostalgie la perioada copilariei cand ii pregateam bunii mele gheme intregi de ,,coarde”. Nu vreau ban. Daca vreti puteti sa ma contactati pe e-mail pe adresa ramulescumaria@yahoo.com.
Am crescut cu ele !
Sunt placute si mereu curate !
bunica (are aproape de 90 ani) s-ar amuza sa vada articolul tau 🙂
Sa-i spui ca ceea ce tese dumneaei la razboi sau are prin casa e la moda Cosmin!
o sa-i cer unul si pentru mine daca asa e trendul 🙂
eu am gasit in pod la mama prietenului meu un astfel de covor (in prahova). mi-a placut enorm, l-am luat, l-am spalat (caci nu am nici cea mai mica idee de cand o fi) si acum imi incalzeste dormitorul(din germania). arata exceptional. am vazut si prin magazine astfel de covoare, la preturi foarte avantajoase, dar mi-au parut foarte sintetice. al meu e moale si placut la atingere si, stiindu-i povestea, imi place tare mult.
Caldura podelelor din lemn,sunetul lemnului ce arde in soba si imaginea bunicii care tese la razboi covorase multicolore….am retrait acele momente minunate prin imaginile tale.Multumesc,Adela! Cat despre covoare le-am pastrat,asteptand si visand la casuta traditionala unde sa se pot folosi.
Sunt foarte frumoase! Chiar aseara mi-am cumparat si eu unul pentru bucatarie, de la un magazin de la Unirii. Este fabricat in Turcia, dar arata foarte bine, are marimea de 80×125 cm, se spala manual 30 de grade, si a costat doar 30 de lei. Pot sa atasez o poza aici? Ma gandesc ca ar fi o inspiratie pentru mai multa lume 🙂
O zi minunata, Adela!
De la ce magazin?
Am vazut prin IKEA astfel de covorase, dar eu nu sunt in Romania acum. Ma gandesc ca poate sunt si pe-acolo.
Aceste „covorase”cum le spuneti Dvs,sunt de fapt PRESURI,asa se numesc si mamele si bunicile noastre (am tesut chiar si eu cand eram copil,cand pleca mama din camera,intram si eu repede sa tes in razboi- nu ma lasa, sa nu ii incurc itele).Mai am inca cateva pe care le port cu mare drag si la casuta mea de la tara si in Buc.am cumparat de la Hornbach Berceni acum cativa ani, unul mai micut pe care il spal sapatamanal aproape, ca fiul meu nu e f.grijuliu,si unul mai mare,pe care il am pus la tara pe patutul din bucatarie si „pica”f.bine.
Din pacate in zilele noastre,nu mai tese nimeni(sau aproape nimeni),nici stergare din bumbac,nici din borangic care sunt f.frumoase si nici presuri sa asternuturi,ne-am „modernizat”cumparam din China,Turcia,si uite asa uitam de traditii si de calitatea lucrurilor simple si frumoase.
Ileana, sunt sigura ca mai sunt femei care tes asa ceva, dar nu le stim noi. Pana la urma le dam gasim noi 🙂
Ma intereseaza o coalborare cu cineva care tese presuri pentru a le comercializa pe site-ul propriu.
Daca stiti pe cineva rog email la ana@anaishomedecor.ro
a scris mai sus cineva ca bunica ei face astfel de covorase: Catalina.maria_varga93@yahoo.com
din borangic nu am mai auzit, dar se tese inca panza de casa, din aia pentru ii, si mai nou se tes si fote.
Eu vreau sa imi fac un razboi sa imi fac presuri (vreau o anumita combinatie de culori pt care gasesc material ieftin – resturi, dar nu gasesc…pres gata). Si o voi reusi.
Sunt minunate aceste covoare,sunt foarte rezistente,practice.Îmi plac foarte mult lucrurile făcute cu drag,in care au pus suflet bunicuțele noastre.
În alte tari sunt apreciate, puțin diferite. Noi ne-am îndepărtat ! Mie îmi plac foarte mult.
Aveti dreptate in privinta acestor covorase(presuri ).Mi-au amintit de copilaria mea si apoi de tineretesi de mama .Cand m-am casatorit ,mama mi-a dat foarte multe asemenea presuri.Mi-am inceput casatoria si propriuzis noua viata cu acestea.Ele m-au dus la viitoarele covoare.Astazi dupa 43 de ani de casatorie imi este dor de aceste lucruri de la mama pe care nu am stiut sa le apreciez la vremea lor si le-am imprastiat .Asa se intampla in viata _abia cand pierzi ceva iti dai seama de adevarata valoare!.
Cred ca toti avem, la tara, un astfel de covor. Si bunica tesea iarna, la razboi, minunatiile astea de presuri. Din pacate, multe au sfarsit pe foc, dar cred ca mai am cateva care ar putea fi folosite. Sunt multe sate in care se pastreaza traditia tesutului, dar e un obicei pe care il regasim, mai ales, in randul femeilor in varsta. Nu vreau sa cad in latura cliseelor, dar ar fi frumos ca generatia tanara sa isi doreasca sa invete si sa duca mai departe aceste obiceiuri.
Eu mi le-am adus la Madrid..sunt tesute de bunica mea, acum vreo 30 de ani…le indragesc tare mult si nu le-as schimba cu nici un covor din lume..
Super ideea asta.. De ceva timp si mie imi e dor de ele si zilele trecute vorbeam cu matusa mea de asa ceva… noi la tara „pocrovitze” le ziceam. Si s-ar potrivii de minune in camera noastra de zi. Insa as avea nevoiede o parere. Camera noastra e destul de joasa ( e vorba de o anexa in curte si are aproximativ 2,5 m h), lumina naturala e superba ( am geamul spre apus). si ma gandeam la un covor asha colorat…dat fiind ca mobilierul urmeaza sa fie vopsit alb…si mai avem niste picioare de Masina de cusut Singer albe si ele. Intrebearea mea este daca as putea pune un candelabru ca cel din livingul Familiei Damian?(Din emisiune.. Cele albe de la Dedeman). E prea joasa camera? si merge cu un covoras de genul asta?.
Mella, poti sa pui candelabre ca acelea, dar le scurtezi firul 🙂
sunt absolut superbe, bunica are cateva inguste si le pune pe lavite, nu calca pe ele :))
am citit mai de mult si povestea unor femei din Turcia asociate intr-o cooperativa care lucrau pentru export astfel de covoare, ele foloseau doar nuante de albastru si intradevar ieseau superbe
mai sunt si marocane, modernizate cu un aer atat de fresh, lucrate de mana dar la preturi mari intradevar pentru ca e munca de mana si design pe msasura
frumos articol
Și mie-mi plac, îmi amintesc de bunica mea dragă care m-a crescut, ea lucra asemenea covorașe în războiul de țesut (de fapt li se spunea preșuri), mai ales iarna, nu se lucrau foarte greu, știu că mă punea și pe mine să lucrez, se lucrau în două ițe, năvădea pe gard, avea o vecină mai în vârstă care o ajuta până asambla totul, era puțin complicat la început, dar reușea de fiecare dată, țesea și pături cu model, pături alese le zicea, păcat că s-a pierdut această meserie , acum se caută, bunica le-a păstrat mult timp în dulap la naftalină, dar după ce aplecat ea au dispărut și cele lucrate de ea. Din păcate nu mi-a rămas mai nimic decât două preșuri și o pătură de lână lucrate de mânuțele ei, pe pătura aceea m-am cununat la biserică nu le-aș da pentru nimic în lume…
Adela, de unde se mai pot cumpara presuri autentice, românesti?
Bună Mihaela! Eu am găsit unele de dimensiuni mai mici la Kika, la Jumbo, la Outlet Mobexpert și evident mai mari la târgurile de la Muzeul Țăranului Român unde o poți găsi pe doamna aceasta https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10200519598231916&id=359570887396873
daca te intereseaza sa cumperi covorase tesute manual multicolore nu ezita sa ma suni. Am disponibil la vanzare aprox 20 metri liniari, la pretul de 45 lei/m (la o comanda mai mare pretul este usor neg) o741270684
Daca te mai intereseaza, am eu de vanzare, tesute de bunica mea, la 25 de lei metru liniar https://www.olx.ro/oferta/presuri-taranesti-lucrate-manual-ID8KlOB.html#94961357a4
buna ziua, as fi interesat sa cumpar cateva astfel de „presuri” cel putin 3, de lungimi diferite. adresa olx nu mai este insa valabila!
Iubesc aceste presuri. Tocmai am primit si eu doua oltenesti si le voi folosi cu drag in noul apartament. 🙂
Am eu asemenea presuri
M-ar interesa 1.2 metri:)
Bună ziua,
Mama mea țese cu drag preșuri de două feluri.
Prețul este 20 lei/m respectiv 25 lei/m.
Puteți să îmi scrieți pe adresa de e-mail matis_alexandra@yahoo.com, iar eu vă voi trimite poze.
Bună seara, am un sac de cravate bărbătești (soțul meu a avut aceasta pasiune!) și vi le-as dona cu mare drag, pentru presuri. Dacă vedeți acest mesaj și vă interesează, îmi puteți scrie pe marilena_iaver@yahoo.ro
Sunt de acord cu aceasta postare! Covoarele din cârpe sunt un mod excelent de a adăuga culoare și personalitate unei încăperi și sunt, de asemenea, foarte practice. Este o soluție elegantă pentru un design interior modern și chic. Apreciez că ai menționat că nu ar trebui să le subestimăm; sunt o piesă importantă a unui design interior bine construit.