10 grădini mici, un singur peisagist de geniu

Când îți dorești să afli despre cei mai talentați specialiști la nivel internațional dintr-un anumit domeniu, cel mai sigur este să-i întrebi pe alți specialiști de la tine din țară. Pentru că am avut ocazia să petrec o zi întreagă alături de pesiagistul Cosmin Coman, l-am luat la întrebări nu doar despre grădinile pe care le amenajează și despre care urmează să scriu curând pe blog, ci și despre acel peisagist pe care-l admiră. Așa am aflat despre Luciano Giubbilei, unul dintre cei mai aclamați designeri de grădini, cu multe premii la activ și cu cărți publicate despre spațiile pe care le concepe. Și într-adevăr, văzând lucrările sale, aflând și opiniile lui Cosmin Coman, mi-am dat seama de ce italianul care locuiește la Londra este văzut ca un peisagist de geniu. Dar hai să-ți spun mai multe.

Surprinzător sau nu, dar Luciano Giubbilei amenajează încă din 1997, în mare parte, alături de echipa sa grădini mici, urbane. Am selectat zece astfel de grădini, ca să-ți dai seama nu doar de stilul și viziunea sa, ci și ideile pe care le-ai putea împrumuta. Fără îndoială că o grădină mică e mult mai dificil de amenajat decât una spațioasă pentru că toți oamenii își doresc lucruri similare când vine vorba despre spațul verde de lângă casa lor: să fie totul aerisit, dar intimitatea asigurată față de vecini, să fie variat ca vegetație, să existe zonă de relaxare, dar și o zonă funcțională, cu loc de masă pentru peterecerea timpului în aer liber.

Cum reușește Luciano Giubbilei să le îmbine pe toate? Explicația sa este foarte simplă: tratează grădinile ca pe niște camere în aer liber, cu viziunea clară că nuanțele, ritmul, volumul, mirosurile, sunetele se schimbă de la un anotimp la altul. Și care este secretul să amenajezi camerele în aer liber cât mai frumos? Să lași natura să vorbească, iar restul să fie cât mai simplu tratat, la nivel de mobilier, de piese de artă, construcții de grădină sau decorațiuni. Da, grădinile amenajate de Luciano Giubillei sunt simple, dar rafinate, ochiul nu se plictisește, iar traseele în grădinile sale te provoacă la noi descoperiri. Sunt camere unde îți găsești colțul preferat, dar totodatp simți că respiri. Sunt spații unde natura pare dominată de mână omului prin ordonarea plantărilor și totuși plantele au o nota lor naturală, sălbatică.

Am înțeles de ce Cosmin Coman îl admiră pe Luciano Giubbilei din această perspectivă a simplității aflată la granița dintre formal și sălbatic, dintre artă și natură. Da, nimic nu pare întâmplător în grădinile lui Giubbilei și totuși nimic nu pare forțat. Știe să ordoneze totul în așa fel încât vegetația să fie cea evidențiată, culorile și parfumurile plantelor să fie cele care nuanțează atmosfera, iar anotimpurile lăsate să picteze mereu acceași temă de fiecare dată altfel. Mai jos vezi zece grădini amenajate de Giubbilei, dar merită să intri și pe site-ul său www.lucianogiubbilei.com să le descoperi pe celelalte și de asemenea să-i cauți cartea Garden’s of Luciano Giubbilei, din care vei afla întregul proces creativ de la idee la implementare. Sper să te inspire și pe tine!

Grădina Addison Road, 2005-2006, Londra
Intimitatea este esențială pentru Giubbilei, care consideră spațiul verde ca pe unul interior, doar că e sub cerul liber. Aici, unde dimensiunile sunt ușor mai generoase, trunchiurile copacilor sunt tratate precum coloane, conferind rimt și mișcare grădinii., dar și delimitări, separând în diverse zone spațiul verde. O fotografie la scară mare imprimată pe piatră, semnată de artistul japonez Keiici Tahara oferă profunzime, dar și motiv pentru contemplare, una acompaniată de susurul apei ce curge din fântâna de la baza ei.

Bedford Gardens, 2012-2013, Londra
Cerința în cazul de față a fost conceperea unei grădini care să unească cele două case alăturate, construite în același stil. Giubbilei a pornit de la istoria locului și a amplasat un copac maiestuos care să pară ca fiind parte din povestea caselor, fiind punctul de atracție al grădinii. În jurul acestui copac a amenajat restul locurilor. Mobilierul a fost realizat în colaborare cu Nathalie de Leval.

Grădina Chelsea 2009, Laurent-Perrier Garden
Această grădină la Chelsea Garden Show i-a adus lui Giubillei prima medalie de aur la această prestigioasă competiției a peisagiștilor. O abordare clasică italiană prin compozții controlate și accente elegante precum piesele din zona de apă semnate de Andrew Ewing și sculptura realizată de artistul Nigel Hall. Foliajul plantelor a fost potențat de roșul vivace al florilor, contraste de culoare și textură la nivel de vegetație care au îmbogățit și din punct de vedere al parfumurilor grădina.

Grădina Chelsea, 2011, Laurent-Perrier Garden
Artă, arhitectură și natură, între acestea trei Giubbilei a realizat aici un dialog dus la un nivel înalt de rafinament pentru a acutiza simțurile și a sensibiliza totodată omul. În colabirare cu arhitectul Kengo Kuma și sculptorul Peter Randall-Page, Luciano Giubbilei reușește să creioneze o grădină seducătoare, unde mișcarea, lumina, ordinea și haosul par imortalizate pentru o clipă, o clipă la rândul ei suspendată peste anotimpuri și ani.

Grădina Harcourt Terrace, 1997-1998, Londra
Este prima grădină amenajată de Luciano Giubbilei, una care va demonstra viziunea sa asupra spațiului verde, văzut precum încăperile sub cerul liber. Și când vrei să pui accente pe vegetație restul trebuie să fie cu linii cît mai simple, de la finisajele pardoselii la mobilierul de grădină.

Grădina Holland Park, 2005-2007, Londra
O diferență mare de nivel, unde grădina pare de-a dreptul suspendată, căci de pe terasa află în vecinătatea livingului din casă trebuie urcate multe trepte până în zona de grădină propriu-zisă. Și pentru că aceasta se vede cel mai bine de la etaj, ea a fost transformată într-un zonă cu apă, un bazin ce reflectă bambușii înalți plantați pe margine, amplificând senzația de verde. Sculptura semnată de artista Anish Kapoor este încadrată de tulpinile înalte de bambus care măsoară 12 metri. Deși mică și atipică, grădina a fost concepută de Giubbilei pentru a oferi două zone clare de ședere și de unde există pentru fiecare alte puncte de atracție vizuală.

Kensington Gardens, 2001-2003, Londra
Oricât de mic ar fi un proiect pentru Giubbilei este la fel de important, iar aici se vede foarte bine cum spațiul exterior este tratat precum o încăpere sub cerul liber. Este ca o continuare a livingului separat de grădină doar printr-o fereastră culisantă generoasă. Sculpturile invită la exploare, trezesc curiozitatea, dar devin și adevărate puncte de atracție pe timpul serii, grație iluminatului.

Grădina Notting Hill, 2004-2005, Londra
Riguros trasată și gândită, această grădină mică oferă atât senzația de spațiu, cât și una de intimitate, grație modului de amplasare al funcțiunilor. Și chiar și atunci când dimensiunile nu sunt generoase, Luciano Giubbilei găsește locul pentru decorațiuni delicate, cum sunt cele din porțelan amplasate în zona șemineului de exterior, un element surpriză la rândul său, ca prezență în aer liber.

Pelham Crescent,2003-2004, Londra
Intimă și plăcută, această grădină demonstrează cât de mult lasă Giubbilei vegetația în atenția privitorului. Copacii bine aleși se văd frumos pe fundalul clădirii și sunt evidențiați și de pardoseala albă de exterior din marmură care potențează lumina în spațiul exterior. Dar nu lipsesc nici aleile umbrite și nici zona cu apă, care conferă acele trasee de relaxare și contemplare pe care le dorește oricine iubește natura.

Grădina Wentworth, 2007-2009, Surrey
Mai multe niveluri, dar aceeași simplicitate caracteristică lui Giubbilei,însă mereu funcțională, căci varietatea în materie de locuri de ședere și explorare există. În plus, grădina este concepută în acord cu pădurea din spate, ca și cum s-ar pierde în vastitatea și profunzimea naturii, dar se pierde ordonat, cu arbuști bine definiți și copaci ce parcă cresc tempoul.

Foto: www.LucianoGiubbilei.com