Și-au făcut casă și restaurant într-o moară veche

Știi vorba aia unde dai și unde crapă? Ei bine, se pare că în cazul de față a fost ceva similar. Amândoi au crescut la țară, au făcut școala acolo și s-au căsătorit la țară. Ea e tare pasionată de gătit, că doar când locuiești la țară știi să faci tot soiul de bunătăți și ai și ingrediente proaspete. Dar când au devenit părinți s-au gândit să se mute la oraș ca să-i ofere copilului condiții mai bune. Au locuit mult timp la ultimul etaj al unui bloc, dar când a venit pe lume și al doilea copil au decis că au nevoie de o casă. Parcă le era dor să aibă și ei măcar verdeață în grădină. Așa că au început să caute o casă, dar tot la oraș.

Maria si Frederik proprietarii resturantului Mlyn na Pprowincji

Cuplul de care-ți spun, Maria Și Frederik sunt polonezi. Apartamentul pe care-l aveau era în Poznan, al cincelea oraș ca mărime din Polonia și un important centru universitar. Multu timp a fost și centru industrial, dar, ca și la noi, fabricile s-au închis rând pe rând. Așa că mulți au căutat să se descurce cumva. Maria și Frederick s-au gândit că dacă se mută la casă, undeva aproape de oraș, n-o să mai aibă grija strictului necesar pentru mâncare, deoarece ei știau ce înseamnă o gospodărie. Și au găsit o căsuță pe malul lacului Lednicki. Au plătit și avans, dar ce să vezi? Totul a fost o înșelătorie. El a fost cumplit de nervos. Nici n-a vrut să ajungă acasă. Banii munciți cu greu pe care i-au pierdut, plus visul năruit de a avea casa lor l-a înfuriat peste măsură. S-a urcat în mașină și a mers de nebun așa, nici el nu știa unde. Și din neatenție a intrat cu mașina într-o veche moară. Noroc că nu a pățit nimic, dar necazul i-a fost și mai mare că și-a distrus mașina. Plus pagubele care urmau să fie plătite.

Moara, din apropierea locului unde urmau să cumpere casa, era o clădire veche și dărăpănată, scoasă din uz. Construită la 1902, a funcționat 80 de ani, după care a fost lăsată de izbeliște. Ce a mai fost bun și trainic în ea fusese luat, iar acum era o ruină pe cale să cadă. Dar ce să vezi? Cât au vorbit cu proprietarul pentru plata daunelor, acesta le-a spus că le-o vinde la un preț bun și să facă ce-or știi cu ea, inclusiv să folosească materialele de construcție sau terenul să-și facă ei locuința la care a visat. Dar cuplul nostru, în timp ce erau cu actele morii în mână ca și proprietari și se gândeau de unde să înceapă și ce anume, le-a venit ideea să-și deschidă un mic restaurant. Dar nu unul tradițional, cum aveau și alții în zonă, ci unul de genul slow food, cu mâncare preparată ca pe vremuri și din ingrediente naturale. Maria a citit despre mișcarea asta pe Internet și i se părea la îndemână, că doar ea toată viața numai așa a gătit, cu excepția cât a stat la bloc.

Și uite cum s-au pricopsit cu o moară. Au muncit mult la ea, dar acum de-afară nu e nimic opulent, doar o clădire gri. În schimb când intri înăuntru descoperi un ambient elegant. Singuri l-au făcut și nu s-au grăbit, dar au ales materiale de calitate și au făcut rând pe rând fiecare cameră. Au fost deștepți că au deschis mai întâi restaurantul, iar din banii câștigați și-au terminat și casa. Pasiunea Mariei pentru slow food a dus-o și către organizații de genul acesta, unde s-a și înscris. Și merge și la cursuri de perfecționare. Restaurantul funcționează acum doar în weekend, de vineri până duminică, iar în restul timpului fac ateliere pentru copiii din zonă și lucrează ca și experți în mâncarea tradițională gătită sănătos. El lucrează ca și furnizor de ingrediente de la țară pentru alte restaurante. A luat legătura cu mai mulți țărani din zonă și se ocupă să le vândă produsele către restaurantele interesate. Au participat și la concursuri de gătit și au primit premii pentru rețete de bucate ingenioase create de ei.

Și ca să păstreze amintirea de moară, ai să vezi că au decorat cu saci, puși prin restaurant. Au devenit cunoscuți la ei în țară și oamenii merg cu drag să le calce pragul. Între timp și restaurantul a devenit mai mare. Când toate visele păreau năruite, uite că li s-a mai întins o șansă, dar important este că ei au fost suficient de deschiși să o vadă, să o înțeleagă. Unde dai și unde crapă! Pe bune că e adevărată vorba asta. Uite, intră pe site-ul culinary-heritage.com unde ai să vezi mai multe poze cu restaurantul lor, plus că ai să găsești informații despre asociația europeană ce-și propune să conserve patrimoniul culinar din diferite țări ale bătrânului nostru continent. Mie mi-a plăcut și casa lor și povestea. Sper să te inspire și pe tine! 

Sursa foto: Joanna Pawłowska/ Weranda Country