Este arhitect, dar a muncit alături de meșteri pentru casa lui

Sigur știi vorba aia cu cizmarul care n-are pantofi. Ei bine, asta e valabil în multe meserii și profesii, căci cine se ocupă de alții nu prea are mai timp și pentru el. Dar sunt și fericiți care reușesc să spargă prejudecățile și barierele statistice, iar despre un om de acest gen am să-ți spun azi. Este arhitect de profesie și și-a dorit mereu o casă de vacanță unde să se retragă vara cu familia, dar și un loc unde să-și ducă la bun sfârșit proiectele. Jesper Brask este danez și în urmă cu ceva ani, să tot fie vreo zece, a vizitat un loc de pe coasta estică  a țării sale, mai exact Hundested. A dat peste casa unei bătrâne și de la ea a aflat despre un teren liber în zonă. Acolo a visat să-și ridice casa al cărei proiect îl avea minte. Și a reușit!

Terenul este ideal poziționat între mare și pădure, oriunde te-ai întoarce ai parte de o priveliște de vis. Dar intenția lui Brask nu a fost doar de-a semna proiectul casei de vacanță, ci de-a munci cot la cot cu meșterii. Da, și-a dorit experiența de-a lucra cu lemnul, de-a contribui cu propriile mâini la ridicarea casei. A avut alături un excelent tâmplar finlandez cu ajutorul căruia au măsurat și tăiat cei 150 de bușteni din pin care sunt înglobați în actuala construcție. Au fost necesari trei ani de zile pentru ca acest lemn să se usuce în mod natural și să ajungă la umiditatea potrivită pentru construcție. Deși inițial a conceput doar casa de vacanță, la scurt timp a construit și anexa, loc de birou și loc pentru oaspeții veniți în vizită. Cele două corpuri sunt unite de o platformă de tip terasă îmbrăcată în scânduri recuperate de la ambarcațiuni vechi. Desigur că și aici arhitectul a contribuit din plin, cu muncă fizică.

Dacă ai fi auzit doar despre casă, cum că a fost ridicată din 150 de bușteni de lemn, cu siguranță că ți-ai fi închipuit-o foarte rustică. Dar este vorba despre un arhitect aici, deci ți-e clar că arhitectura ei este mai specială. De fapt aș putea spune că e chiar avangardistă, judecând după volumetria ei și după modul cum sunt alăturate și combinațe materialele. Suprafețele vitrate generoase sunt orientate către mare, iar pe timpul nopții cerul înstelat de deasupra întinderii albastre se vede minunat la interior. Da, ferestre de-a dreptul moderniste cu pereți din lemn brut și elemente din beton turnat îmbrăcate în cărămidă. Brask spune că și-a dorit un loc de gătit la vedere, care să sugereze vatra ancestrală. De aceea în jurul acestul loc de gătit, chiar dacă nu e în centrul casei, ci mai degrabă dispus simetric în ansamblul zoneid e zi, se află și locuri de ședere.

Interiorul casei nu este doar unul deschis către natură, ci și invadat de mirosul ei, căci lemnul de pin, de mesteacăn (din care e realizată pardoseala) își eliberează treptat aromele și te fac să crezi că ești în atelierul unui tâmplar. Arhitectul și-a dorit ca lemnul să nu fie tratat prin vopsire tocmai pentru a se bucura de mirosul lui, de senzația aceea de sălbăticie perfect armonizată cu peisajul din jur. Și soba face parte din șarmul casei, elementul cel mai costisitor al construcție, după cum spune Brask.

Și dacă ești atent la detalii chiar ai impresia că ești într-un atelier, un loc creativ unde oamenii își găsesc sursele de inspirație în mediul natural unde amplasată construcția. De aceea i-a spus Tree House, căci ea nu doar că este din bușteni, ci miroase ca atare. Și cine a spus că o casă în copac nu poate fi cocoțată deasupra nivelului mări? Brask se simte aici în largul lui. Casa asta este pentru el materializarea viselor lui, dar și a abilităților sale. Și-a descoperit o plăcere pe care nu știa că o are aceea de a lucra cu lemnul. Crede că această experiență l-a ajutat în profesia lui de arhitect și vede acum cu alți ochi proiectele în care recomandă acest material. Nu doar că le vede, dar le și miroase. Interesantă construcție, superb peisaj. Sper să te inspire și pe tine!

Surse foto: James Silverman pentru AD/ Blog ifitshipitshere/ Brask-Leonard