Ok, ți-ai dori bucătărie deschisă înspre living, dar să o poți separa la nevoie. Și cum să faci asta fără uși, fără pereți? Păi simplu! Poți folosi panouri japoneze. Uite, aici în această locuință, când intri, ai în față desfășurat livingul, iar imediat în stânga e bucătăria. Pentru că intrarea în casă să nu fie direct în bucătărie, s-a construit parțial un perete din gips-carton în forma de L, cât să formeze un colț protector față de accesul în locuință. În plus, peretele e binevenit și pentru un mic mobilier, numai bun ca să-ți lași cheile și telefon când ajungi acasă.
Separarea cu panouri japoneze sau paneluri, cum le mai spune, e o soluție estetică, mai mult decât una funcțională. Și mă refer la mirosuri. Adică să nu te aștepți ca o astfel de rezolvare să împiedice ca aroma de la mâncare să rămână în bucătărie. N-are cum. Dar estetic vorbind, e mult mai accesibil să cumperi panouri japoneze decât să montezi o ușă armonică sau culisantă. E adevărat că cel mai ieftin ar fi o simplă perdea, dar cu panouri japoneze ajungi la mijloc – e soluția cea mai elegantă la un preț acceptabil. Pentru perdea apar complicațiile cu galeria. Dar așa, suportul pentru panourile japoneze îl prinzi direct de plafon. Ele sunt folosite aici și pentru fereastra din living. Avantajul? Asigură protecție și ocupă foarte puțin spațiu.
Livingul de aici e foarte simpatic, grație huselor colorate ale mobilierului. Fiind un apartament mic, totul e concentrat ca și culoare la nivelul ochilor, restul finisajelor fiind albe, deschise. În privința panourilor, ele pot fi personalizate, pot avea decoruri, dar aici s-a optat pentru cea mai simplă variantă pentru ca percepția asupra spațiului să fie păcălită. Nu există nicio segmentare vizuală, așa că ai impresia că totul e mai luminos și mai mare.
M-a amuzat cum e combinată mobila aici. Majoritatea pieselor mari sunt de la IKEA, dar în apartament mai sunt și câteva mobile vechi, cum sunt scaunele și noptierele. În privința sufrageriei e clar vorba despre un compromis. Scaunele merg de minune cu oglinda din zonă, dar masa, nu e din peisaj. Nu-ți sare în ochi pentru că e acoperită, dar fără fața aceea albă, îți spun eu că n-ar fi la fel de grozav. Ce soluție ar fi putut fi mai bună? Mai degrabă o masă simplă albă, decât una cu picioare metalice.
Cel mai mult însă mi-a plăcut bucătăria. E mică, dar foarte bine organizată. Și când o vezi și la interior, îți dai seama ce bine prinde să ai totuși un colț unde să pui mătura și fărașul, în general lucrurile de care ne lovim prin casă – pungile, sacoșele de cumpărături, spre exemplu, sau locul pentru legume, că doar nu le pui la frigider. Și mașina de spălat a fost integrată aici și îmi place că s-au gândit să o pună după panouri, ca să nu se vadă din living. Până și rafturile acelea mici sunt binevenite pentru că ai la îndemână condimentele și sarea, pe care nu vrei să le ții pe masa din sufragerie.
Dormitroul este foarte plăcut, o adevărată surpriză. E cald și primitor. De ce? Pentru că are un tapet elegant, ce accentuează verticala, deci echilibrează camera ocupată în mare parte de pat. Și taburetele împletite dau foarte bine, deși pe ele se pun, de regulă, așternutul frumos împăturit. Lămpile sunt excelente pentru citit, au brațe reglabile și dau foarte bine cu noptierele vechi. E un contrast reușit de nou și vechi. Și baia mi-a plăcut pentru că este luminoasă. Au ales aceleași plăci ceramice atât pentru pereți cât și pentru pardoseală, de aici și efectul. În plus, lavoarul din sticlă nu încarcă spațiul, iar faptul că nu are picioare, ci e suspendat lasă impresia că e mai mult loc în baie, decât e în realitate. Sper că ți-a plăcut locuința asta mică și că te-a inspirat. Uite, ai și planul apartamentului, mai jos, ca să te ghidezi mai bine.
Sursa foto Casa Diez
Like
