Când un designer de interior își face casa într-o fostă fermă, iese ceva remarcabil

Ce-mi plac casele designerilor! De ce? Pentru că-și pot face de cap cum vor! N-au prejudecăți și în plus propria casă e terenul perfect pentru experimente estetice. În plus, e mult mai ușor și pentru noi să înțelegem propunerile lor, să nu ne strâmbăm când ne spun – uite, ne-am gândit ca aici să-ți facem un dulap din resturi de lemn, în hol să placăm pereții cu OSB, pe perete să fie un finisaj natural cu aspect de beton, iar în living în loc de măsuțe punem niște bușteni. Noi, cei mai puțin familiarizați cu materialele și ideile, până nu vedem nu știm că se poate, darămite că arată și interesant. Multe idei de genul acesta ai să găsești în casa designeriței Larissa van Seumeren! Abia aștep să le vezi!

Când au ajuns prima dată în micul sat danez ca să vadă ferma asta scoasă la vânzare, Larissa spune că totul în jur și în casă mirosea a brânză. Nici nu e de mirare pentru că aici a fost o fermă de vaci, iar imediat lângă vechea casă existau grajdurile și anexa unde se procesa brânza. Fostul proprietar a locuit aici 60 de ani, timp în care a fost fermier sadea. Dar le-a plăcut așa de mult locul situat pe o insulă înconjurată de mare, încât și-au spus că merită achiziționat și transformat pentru familia lor. Dar și terenul este foarte generos, circa paisprezece hectare cu vegetație matură și grădină. Și-au făcut mai mult decât un refugiu. E un adevărat loc al creativității. Îmi imaginez ce impact extraordinar poate să aibă această casă asupra copiilor ei. E ca un rai în miniatură. De altfel Larissa spune că ei și-au denumit casa insula fericirii.

Ce-au făcut cu clădirile fermei? Larissa, designer de interior la Viva Vida, a făcut proiectul astfel încât construcțiile existente să fie conectate. A rezultat o casă mare, circa 560 de metri pătrați, dar tot ce a făcut aici a fost cu scopul de a dăuna cât mai puțin naturii. A păstrat și a reciclat tot ce s-a putut de la vechea fermă, iar intervențiile noi le-a făcut în spiritul grijii față de mediu. Uite, spre exemplu încălzirea casei se face cu pompă de căldură alimentată de la patru surse aflate la 125 de metri adâncime; apa de ploaie este colectată, filtrată și folosită pentru spălat și wc; zidurile sunt tencuite cu argilă naturală, iar vopselurile folosite sunt toate pe bază de apă și fără substanțe toxice. La interior, pentru grinzi și bârne s-au folosit inclusiv traverse recuperate de cale ferată, iar pentru dulapuri și locuri de joacă ale copiilor n-au ezitat să recicleze din lemnul ce îmbraca vechile anexe.

Odată cu reamenajarea casei au dat și peste materiale frumoase, dar ascunse. Spre exemplu, plăcile ceramice care acum sunt la baie au fost găsite sub podeaua vechii case. Alte plăci ceramice cu model vechi și care au mai putut fi salvate au fost montate sub formă de patchwork. Oricum, ferma asta are o vechime de 150 de ani, deci multe lucruri cu patină au fost acum scoase la iveală și refolosite. Larissa și Peter, soțul ei, spun că n-a fost ușor. Au supravegheat îndeaproape lucrările tocmai pentru a se adapta oricărei noi descoperiri făcute. Și într-un cadrul frumos finisat și cu o structură la vedere, cu ferestre ample ce lasă lumina să intre la interior, Larissa a combinat piese de mobilă de design, cu corpuri de iluminat deosebite, cu tablouri realizate de artiști contemporani, textile accesibile și lucruri făcute de mâna lor. Rezultatul? Un stil rustic de secol XXI! Absolut avangardist totul! Surprizele se țin lanț de fiecare dată când descoperi o încăpere nouă. Mie mi-a plăcut. Sper să te inspire și pe tine!