Ți se pare ciudat faptul că se vorbește de stilul secolului XX, mai exact jumătatea lui? Dacă te gândești mai bine, suntem deja în 2013. Și mai ciudat este că noi folosim în continuare cuvântul modern pentru lucruri sau stiluri de amenajare noi, contemporane, deși modernismul este clar identificat în arhitectură și design în perioada de după al Doilea Război Mondial. Deci, titlul acestui articol este un pleonasm ( e ca și cum aș spune colorarea cu ajutorul culorilor :)). Uite, să-ți spun câteva lucruri despre arhitectura modernistă. Ea a însemnat debarasarea de ornamente și accentul pe funcțiune, să fie totul practic și simplu. S-a renunțat la orice stil cunoscut înainte. Arhitecți precum Ludwig Mies van der Rohe și Le Corbusier sunt nume de referință pentru acest curent, cei doi fiind cunoscuți și din ipostaza de designeri de obiect. Piese de mobilă emblematice le poartă semnătura. După anii 50, în arhitectură, modernismul a însemnat zgârie nori și cartiere rezidențiale bine organizate, iar în designul interior folosirea de piese de mobilă simple, fără sculpturi sau ornamente, create exact pe dimensiunile locuințelor. Multe piese de mobilier erau produse în fabrici, iar realizarea lor presupunea folosirea de materiale provenite din industrie (de unde și denumirea de design industrial). Azi, piesele de mobila anii 50-60 sunt considerate vintage. După anii 70 vorbim despre postmodernism, iar anii 80 sunt considerați retro.
Anii 50, cum arătau ei? Pentru noi nu era mare lucru în termeni de varietate. Atunci s-au pus bazele industrializării țării noastre, dar granițele au fost închise pentru tot ce a însemnat bunuri și produse pentru mobilarea, decorarea și finisarea casei. În occident a fost o explozie de produse și idei. Dar și de materiale noi. Dacă până la al doilea Război Mondial multe lucruri se mai făceau încă în ateliere, după acest nefericit eveniment din istoria umanității, fabricile au început să duduie, magazinele să fie pline de produse moderne. Deci, e firesc ca noi să nu știm despre designul industrial. La noi se produceau același piese de mobilă din PFL sau furniruite și lăcuite pe care le știm de la părinți. Dar am ales să-ți prezint această locuință amenajată de designerul Jessica Helgerson ca să simți spiritul acelor ani, așa cum erau ei în Occident la acea vreme. Desigur, e o reinterpretare contemporană, dar e una foarte reușită pentru că exprimă clar principiile modernismului: practic, funcțional, lipsa culorilor. Sunt sigură că forma fotoliilor, spre exemplu, ți se va părea familiară. Seamănă puțin cu unele fotolii pe care le-am văzut la părinții noștri în case.
Am vrut să-ți clarific noțiunea asta de modern. De ce? Pentru că atunci când stai de vorbă cu un designer, arhitect sau un furnizor de mobilă, nu mai spun de prieteni străini, și o să-i spui că vrei ceva modern ei o să înțeleagă că-ți dorești ceva de genul casei pe care ți-o prezint. Casa asta înainte era rustică, un fel de ranch, dar care s-a dorit modernizat, adică amenajat în stilul anilor 50. Ce a făcut designerul? A eliberat spațiile, le-a făcut luminoase, iar o parte din finisaje, cum e cărămida, le-a lăsat , dar le-a vopsit în alb. De altfel, paleta de culori restrânsă a fost intenționată – să confere interiorului o senzație de repaos, de liniște. S-ar putea ca și tu să cauți acest lucru pentru casa ta, să-ți ofere senzația de tihnă. Ei bine, poate că amenajarea de față este ceea ce-ți doareai, dar nu știai cum s-o spui. Sper să te inspire!
Foto: Lincon Barbour
Sofaua aia albă din prima poză e absolut superbă….Tare m-aș relaxa și eu într-una cu o carte în mână 🙂
Mie mi-a placut si coltul dragut de la fereastra 🙂 Acolo sa tot pui flori de mandarin <3
imi place tare mult!
Da, e elegant si aerisit Elisa 🙂 Cum zicea designerul – iti da senzatia de repaos 🙂