Am o grămadă de prieteni, e adevărat mai tineri decât mine, care nu mai au televizor acasă, nu mai simt nici o atracție pentru oraș, care a ajuns să-i obosească. Da, mulți dintre ei nu sunt părinți, deci nu știu cum le va schimba rolul de părinte viața. Cert este că acum au suficientă libertate să decidă cum vor să trăiască. Dar sunt unii tineri, care merg mai departe, nebuni frumoși cărora li se pune pata și trec la acțiune, care lasă totul în urmă și se mută la țară. Despre un astfel de cuplu îți scriu azi și poate că o parte dintre prietenii mei se vor regăsi în ei.
Daria și Jared sunt doi tineri polonezi cărora le-a venit ideea să trăiască departe de oraș. Într-o zi și-au anunțat prietenii că ei se mută la munte, unde au găsit o căsuță de vânzare la preț foarte mic și că dacă mai e să țină legătura, adresa lor este îtr-un sat, în apropiere de orașul Opole. Mutarea a fost rapidă, nici n-au luat mare lucru cu ei, multe obiecte și haine le-au și dăruit, în principal cele moderne, ca să zici așa. Principiul lor a fost că își doresc o viață nouă și nu vor să care tot trecutul de la oraș cu ei. Au avut în schimb multe obiectele tradiționale. Știau că astea or să dea bine în noua casă.
Măi și oamenii ăștia chiar au fost nebuni. S-au mutat în căsuța asta fără să aibă vreun plan de bătaie, fără să știe din ce își vor câștiga pâinea. Erau fericiți că scăpaseră de oraș. Și-au urât atât de tare slujbele încât atunci când s-au văzut în căsuța de la munte s-au simțit parcă eliberați din sclavie. De altfel Daria spune că abia după ce s-au instalat și și-au aranjat lucrurile, au început să se gândească ce vor face mai departe. Știau doar că trebuie să fie ceva ciudat, dar în niciun caz să nu fie muncă de slugă, să nu mai lucreze pentru vreo firmă, ci să se susțină prin propriile puteri.
Jared e fotograf, dar nu se vedea făcând fotografii de nuntă. Nimeni n-ar fi vrut fotografiile mele, așa cum îmi place mie să le fac, spune râzând. Cât au stat ei primele zile la țară, au dat peste unelte din lemn. Jared s-a apucat de scobit una și alta ca de distracție, așa, dar cert este că a reușit să încropească câteva lucruri pentru noua lor locuință. Daria a bricolat și ea în perioadă urbană cadouri pentru prieteni. Și-au adus aminte că amicii îi întrebau de ce nu fac mai multe lucruri și pentru vânzare. Și uite așa au pus ei cap la cap poveștile și și-au dat seama că lor le place lemnul și că o să încerce să trăiască din asta. Din asta ce? Din obiecte cioplite de ei. De ce? Pentru că ei s-au mutat la țară deoarece iubesc natura și au convingerea că natura poate oferi absolut totul pentru ca oamenii să poată trăi decent și fără griji.
Așa că și-au făcut un site și s-au apucat să posteze lucrurile făcute de ei. N-au încercat să facă serii mici sau d-astea. Daria spune că nu-i pasă de producție în masă, de comerț pentru că nu se poate pune suflet în așa ceva. Și nici nu vor să facă ceva pe bani puțini doar pentru că lumea vânează chilipiruri. Cerere și ofertă? Nici gând! Știi ce a făcut Daria? A scris inițial pe site că astea sunt obiecte din categoria nu atingeți, nu vă permiteți așa ceva! Reacția? Lumea le-a vrut! De ce? Ca să vadă ce e atât de special la ele. Și chiar că s-au dovedit speciale. Mesajele primite de la oameni sunau ceva de genul Când am primit obiectul acasă și am deschis cutia, un miros de lemn ne-a invadat casa. Soțul meu a spus că și-a adus aminte instant de copilăria petrecută la bunici.
Așa că ei asta fac acum. Au site-ul ilovenature.pl unde pun obiecte mici, funcționale făcute din lemnul care se găsește în zona lor. Jared se lasă inspirat de forma bucăților masive și face din ele ce-i vine și ce-i place. Daria le finisează. El face pozele, ea le postează pe site. Și uite așa câștigă cât să le ajungă. Nu vor să se îmbogățească, ci să aibă un trai decent. Daria și Jared spun că nici nu mai vor să plece de-acolo, nici măcar atunci când sunt invitați undeva. De altfel, hainele lor sunt toate de muncă. Cele trendy, fancy au zburat când s-au mutat. Și cele albe pe care le mai au sunt din colecția alb cu fum de sobă numărul 5, glumește Daria. N-are nevoie să fie o doamnă pentru că acasă e regină. Nebuni frumoși și curajoși. Intră și tu pe site-ul lor și pagina de Facebook să vezi obiectele pe care le fac. Și până atunci, aruncă un ochi peste căsuța lor. Sper să te inspire și pe tine!
1
Waw, chiar că sunt curajoși! Deși și eu adesea îmi doresc să mă izolez în vârful muntelui! Locul meu preferat este muntele, nu marea! Este muncă până ajungi pe înălțimile lor, dar odată ajunși acolo, panorama este încântătoare, eliberatoare…Așa este și pe plan material, și pe plan psihologic și spiritual! De asta iubesc înălțimile munților. Dacă mi-aș permite, m-aș muta în vârful muților 🙂
Un articol care îţi dă idei, te inspiră. O cabină decorată cu gust dar mai ales cu dragoste pentru materialul brut, lemnul. Aş trai fericită aici deşi va veni o vârstă când nu voi mai putea sparge şi căra lemne de foc!
Felicitări atât pentru tineri cât şi pt. dvs. pentru articol.
Singurul reproş (minuscul) este că … a trebuit să caut oraşul Opole ca să-mi dau seama ca aceşti tineri nu sunt români (cum am sperat la prima citire neatentă) ci polonezi.
Cu stimă,
Doina
Ma bucur daca ti-a placut Doina. Sper ca pe viitor sa fie cat mai multe case si de la noi 🙂
Și eu sper același lucru — printre multe altele!
frumos articol si mai ales povestea. o sa am un bebelus si, dupa ce se naste, o sa ne mutam si noi undeva la tara departe de claxoane, sirene, aglomeratie si alte neplaceri ale orasului. planul e facut, iar cand o sa ajungem acolo, o sa ne gandim si noi din ce o sa ne castigam existenta. avem un an la dispozitie, in perioada in care o sa avem 85% salariul de concediu paternal :). si dupa parerea mea, cine nu produce ceva, un ou, o gaina, sau orice, in viitorul apropiat nici macar nu o sa mai aibe din ce trai, cu mici exceptii (ex. politicieni).
ce sa mai, sper sa va invit pe la cabanuta noastra calduroasa cat mai repede 😉
ps: nu am reusit sa vad pozele din articol. cred ca s-a stricat ceva pe acole ce tine de programare 🙂
Buna Alex! Sa va ajute Dumnezeu! Si dupa ce va faceti cabanuta, sa-mi trimiteti poze 🙂
Scuze pentru problemele cu imagini. Mai dureaza putin pana-si revine blogul, ca i-am schimbat formatul 🙂
nu-i nimic. m-am abonat sa fiu la curent si cand mai intru, o sa le vad 🙂
de cabanuta nu avem bani, dar acela este proiectul pe termen lung 😀
O sa aveti si bani!
nu ma indoiesc de asta nici macar o secunda 🙂 ba chiar o sa fie o mica comunitate in acea comuna, pe malul unui lac artificial si la 100 m de raul Mures + plus un deal cu padure peste rau. lacul si cabanele mai trebuiesc. restul sunt deja acolo (teren, rau, dealul+padurea)
Doamne ajuta Alex!
Minunat, ar trebui sa vedem si la noi astfel de „cazuri”…mai des 🙂