Nicoleta Marin, proprietarul Cob Village Berca, Foto Peregrinprinlume.com
A făcut multă vâlvă acest complex turistic, care este în plin proces de amenajare. Nicoleta Marin a avut această idee de a construi o pensiune altfel, cu clădiri bazate pe o tehnică tradițională la noi și redescoperită de occidentali. Da, este vorba despre casele din lut, denumite în engleză cob house. De aici s-a născut și denumiea proiectului Cob Village Berca. Nicoleta Marin și-a dorit de mult timp să investească în tehnologii eco. Inițial a avut în minte alt proiect, dar a ajuns la ideea de pensiune în speranța de-a revigora și Berca, un loc frumos din Buzău. Și pensiunea ei, deși nu e gata, atrage o mulțime de oameni interesați de casele naturale. Aici s-au făcut și încă se mai organizează o mulțime de ateliere, unde voluntari și curioși pot învăța mai multe despre tehnicile de construcție cu materiale tradiționale sau despre sisteme inovatoare cum sunt acoperișurile verzi.
Deși pare la îndemână să construiești cu materiale naturale, nu e deloc așa. Volumul de muncă este uriaș, iar procesul de construcție presupune multă răbdare. După perioada de iarnă când construcțiile n-au fost izolate cu ferestre și uși ele au trebuit lăsate o perioadă ca să se zvânte. Zidurile acestea respiră natural, ca atare ele atrag umezeala, care la rândul ei se elimină tot natural, deci nu le poți forța să se usuce mai repede. Dar cum a dat vremea bună cum s-a trecut la etanșeizarea caselor. Nicoleta Marin a învățat multe în urma demarării proiectului. Deși a apelat la un arhitect, respectiv la Ileana Mavrodin, lucrurile n-au decurs cum s-ar fi așteptat, adică să o aibă pe doamna arhitect la fața locului. Ca atare, a trebuit să se documenteze mult, iar implicarea ei efectivă pe teren o poate recomanda acum ca un adevărat specialist. Da, deși e învățătoare ea știe pe propria-i piele (și pe propriul buzunar) ce înseamnă să construiești o casă din lut. Așa că dacă ai în vedere să-ți faci una, cu siguranță că-ți va spune verde în față la ce să te aștepți.
Foto Mediafax
Proiectul Nicoletei Marin poate fi considerat unul de pionerat la noi. De ce? Pentru că pentru prima dată cineva a avut curajul și a făcut eforturi financiare de-a ridica un complex turistic din case de lut, menit să ajute și comunitatea zonei. Da, Nicoleta se gândește la Cob Village Berca ca la un adevărat centru cultural, unde își dorește să organizeze de la târguri la ateliere, de la spectacole la tabere pentru toți cei interesați de un stil de viață sănătos. Și deja a devenit unul, deși, repet, nu e finalizat. Nicoleta spera ca în luna iunie 2014 să poată deschide oficial complexul, chiar dacă lucrurile nu arată că ar avansa prea repede. Dar uite, restaurantul complexului a devenit o lucrare de referință în materie de acoperișuri verzi, iar clădirile din lut sunt pe lista celor dornici de a afla mai multe despre casele naturale. Aici Nicoleta a adus și aduce în continuare copii în excursii, care au șansa să vadă încă de mici ce înseamnă o casă naturală, să afle mai multe despre beneficiile materialelor naturale și despre natură în general.
Nicoleta Marin (dreapta) Foto Cob Viilage Berca
Mă bucur de faptul că la noi începe să se schimbe percepția asupra caselor din materiale naturale, cum sunt și cele din lut, și asta grație unor oameni creativi și curajoși precum Nicoleta Marin. Da, astfel de oameni ne provoacă să vedem și să testăm beneficiile acestor tipuri de construcții, care, ridicate cu materiale naturale, pot oferi confortul așteptat în secolul XXI. O casă din lut nu e doar un bordei, așa cum mulți cred, ci e mult mai mult decât atât, iar despre asta te vei putea convinge la Berca, acolo unde a fost și Irina Anghel, despre care ți-am spus că a scris și a fotografiat locul de curând, adică chiar de Paști. Eu abia aștept să văd Cob Village Berca finalizat. Până atunci, uite, mai jos am să-ți redau textul Irinei.
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013, foto Mediafax
Irina Anghel iti povesteste despre Cob Village Berca
Text Irina Anghel
Iubesc Buzăul. Cum aş putea începe altfel? Îl iubesc pentru comorile lui naturale şi pentru că este un pol energetic binefăcător, fenomen apreciat de mulţi turişti înaintea mea, fie ei autohtoni sau veniţi de pe alte meleaguri, să măsoare claritatea cerului şi vivacitatea telurică. Pentru că, da, aici este tărâmul pietrelor vii sau al trovanţilor cu forme spectaculoase, al focurilor vii şi al vulcanilor noroioşi, activi şi ei. Îi iubesc oamenii pentru că sunt primitori şi lungi la sfat ca nimeni alţii, pentru că îşi lasă gospodăria pe mai târziu şi binevoiesc a se însoţi cu noi pe cărări ascunse, numai de ei bătătorite şi deci nimerite. De la aceste adevăruri am pornit în demersul meu de popularizare a zonei: suferă din lipsa infrastructurii, a promovării turistice, a brand-ului culinar.
Cob Village Berca in aprilie 2014, Foto Irina Anghel
Cob Village Berca in aprilie 2014, Foto Irina Anghel
De Paşti, am avut o chemare: să mă reîntorc la Berca, de data aceasta, pentru complexul de cob, proiect înregistrat sub numele de Cob Green Village – restaurant, căsuţe de 4 camere, fiecare cu baie proprie şi spaţii de agrement. Îmi doream să-l simt cum pulsează sub palme, ştiut fiind că o construcţie de acest gen nu se ridică decât mângâiată, de la fundaţie până la ultima teşitură şi, îmi imaginam că trebuie să se fi transmis mult din suflul şi sudoarea omului către amestecul de lut şi resturi vegetale! Surpriza a fost ca, la vizita mea, într-o perioadă încă ploioasă şi relativ rece, cobul să germineze seminţele rătăcite printre paiele din compoziţia zidăriei. Astfel, ici şi acolo, firişoare timide de grâuşor şi iarbă se ridicau gravitaţional să înduplece o rază de lumină – luptă mult prea emoţionantă să o surprind în arhiva foto!
Vă scriam despre lipsa fondurilor pentru susţinerea şi promovarea oricărei iniţiative în turismul local, fapt ce-i determină pe foarte puţini să deschidă pensiuni private. Chiar de ar fi, banii ar fi direcţionaţi către priorităţi urgente, într-un judeţ în care inundaţiile fac ravagii pe perioada primăverii, când rup podurile şi aduc nămolul de pe versanţi, troienele astupă drumuri şi destramă gospodării. Ţinând deci cont de condiţiile climaterice, fundaţia cob-urilor este una obişnuită, ca pentru sol alunecos, cu rezistenţa pe trunchiuri de salcâm, cojite şi tratate contra infiltraţiilor pluviale. Zidurile au 60 de cm grosime, iar amestecul de lut şi fibre organice le permit să respire natural şi, astfel, să asigure umiditatea optimă pe tot parcursul anului, adică răcoare în zilele toride şi căldură în lunile hibernale.
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Trebuie să vă subliniez că întregul ansamblu este ridicat din materiale naturale, de la compoziţia pereţilor, termoizolaţia din spumă ecologică şi până la cele 3 straturi de tencuială. Mai mult, pe acoperişul restaurantului se dezvoltă un ecosistem – format din plante (puteţi vedea şi jardiniere) şi un habitat pentru albinele ce vor asigura polenizarea, – susţinut de o formaţie de straturi impermeabile, ce nu periclitează structura construcţiei. Dacă pe timp ploios, surplusul de apă este preluat de tandemul de streaşină şi burlane, în anotimpul secetos, umidificarea este asigurată de un sistem de irigaţii cu senzori/ programatori. Vă atrag atenţia asupra detaliilor exterioare, acele forme de tencuială colorate cu lut adus din diverse zone ale ţării, ce vor da, probabil, nume fiecărei aşezări în parte: nu v-ar plăcea să fiţi cazaţi în Casa Mesteacănului sau în cea a Mierlei?
In foto Irina Anghel la Cob Village Berca, aprilie 2014
M-a fascinat acest demers inedit al Nicoletei Marin, învățătoare de profesie, care le oferă deja copiilor nu numai educaţie, ci şi recreaţie într-un mod constructiv, prin acţiunile de igienizare a pădurilor, prin taberele cu orar sportiv şi de orientare turistică. Complexul său de cob mai este pe gustul meu şi prin faptul că reciclează inteligent şi estetic sticle, borcane şi lunete de autoturisme, prin intermediul cărora lumina se filtrează magic la interior. Vă scriam dintru început că susţin acest proiect de pionierat, care se materializează încet, dar sigur, deşi are costuri uriaşe privind manopera – toată munca efectuându-se manual, fără cofraje sau utilaje. (Numai ecosistemul de pe un singur acoperiş are costuri evaluate la 20 de mii de euro.) Tot în introducere vă aşterneam că iubesc aceşti oameni, pentru că simt chemarea strămoşească în a se reîntoarce la tradiţie şi a o perpetua prin generaţiile care ne vor asigura, într-un final de carieră profesională, viitorul. Sper să te inspire și pe tine!
Cob Village Berca in aprilie 2014, Foto Irina Anghel
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Cob Viilage Berca in faza de santier 2013
Admirabil! Insa ca si proprietar tb sa cam dregi peretii din pamant…Cel putin o data la 2 ani !
Bunica mea, in fiecare primavara, cu asta incepea. Casa ei era din „dulapi” de stejar (practic busteni patrati) izolati cu lut la exterior, cu sant de scurgere in jurul casei,sant ce dadea in santul din fata curtii spre „ulita”. In fiecare primavara isi cerceta casa si refacea lipiturile de lut distruse. Cand i-am vandut casa, noul propietar a vrut sa o darame iar zidarii chemati pentru a ridica o noua casa, au refuzat. Au venit cu scripeti si au turnat o fundatie rezistenta, au adaugat o baie si o bucatarie si a iesit o mandrete de casa. Deci nu va imaginati ca ai o casa din lut/”cob” si stai mirat de ce a iesit. Trebuie ingrijita si refacute stricaciunile cum spune dl Stanica.
Multumesc, Adela, pentru toate cuvintele frumoase spuse despre munca celor care au participat pana acum la acest proiect!
De asemenea, ii multumesc si Irinei pentru articolul ei, in care a incercat sa cuprinda pe scurt „conceptul cob village in zona”
Provin intr-o zona din Dobrogea (Jurilovca)unde majoritatea caselor se faceau din lut, acum insa au ramas foarte putine! Va pot garanta ca izolarea termica si fonica pe care o oferea lutul in faza finala a constructiei este chiar mai buna decat multe materiala sintetice !Ma bucur ca exista persoane care au initiativa! Sunt multi care o pot face dar foarte putini care o duc la capat! Bravo!
Ce valva …..nu se poate.
excelent proiect …intentionez sa fac la fel pentru mine personal ..tot in zona Buzau
Superb, iubesc casutele din lut.
Dar unde gasim mesteri?
Nicoleta Marin si tatal ei plus sotul.ei dau bani cu camata si profita de naivitatea satenilor din zona – cu un fost primar si un politist in familie este usor
Asa ca nu e chiar Mesia in zona…
Bună! Nu a spus nimeni că e Mesia, dar pe de altă parte pot să spun că nimic nu e ușor atunci când vine vorba despre construcții, mai ales din lut. Puteau foarte bine să nu facă nimic sau sp o facă exclusiv pentru ei. Așa, ceea ce au construit au ridicat și pentru a atrage turiști în zonă. E ușor să fim răi și e la îndemână să spunem că e ușor dacă ai relații. Nimeni nu ne împiedică, dacă e atât de ușor, să facem și noi lucruri de acest gen.