Când ți-e drag de un loc nu mai ai scăpare pentru că ața acolo te trage orice ar fi, oricine ce ți-ar spune. Așa au pățit și acești proprietari care aveau o casă frumoasă de piatră în Provence și pe care au hotărât să o vândă pentru a investi banii într-o casă de lemn bavareză. Nu bănuiau ce-i așteaptă, dar după ce iei o astfel de decizie nici că-ți mai vine să te întorci din drum. Parcă te roade ceva să demostrezi că imposibilul devine posibil. Pentru Gitta și Richard Pieck zona asta alpină le-a evocat pasaje din cartea lui Thomas Mann “Muntele vrăjit”, și chiar că s-au comportat de parcă ar fi fost în pielea personajul principal, Hans Castorp, care a mers să-și viziteze vărul în sanatoriu, dar s-a lăsat captiv în orașul montan.
Cu nu mult timp în urmă cei doi soți au locuit în sudul Franței, tot într-o casă veche, una de secol XIII, de piatră. Poate că de aceea au și avut curaj să se înhame la refacerea acestei cabane simple, țărănești cu arhitectură bavareză, ridicată în secolul XVIII. Au găsit-o dărăpănată și invadată de mușchi și plante, inclusiv la interior. Dar nu s-au descurajat. Le-a venit ideea să cumpere o altă casă veche pentru a-i folosi bârnele și lemnul pentru recondiționarea casei lor. Arhitectul care i-a ajutat i-a avertizat că munca asta este istovitoare și nu s-au prins de asta până când nu au avut de-a face cu autoritățile. De ce? Pentru că fiind o casă veche ea a fost catalogată ca și construcție de patrimoniu și nu i-au lăsat să înceapă lucrările.
Dar Gitta s-a pus pe documentare. A cumpărat cărți despre arhitectura bavareză, s-a interesat și mai mult despre starea caselor vechi din zonă, inclusiv despre cea pe care o cumpărase doar ca material de construcție și a adus argumente în fața consilierilor locali. Le-a arătat și demonstrat că dacă nu li se permite oamenilor să cumpere sau să renoveze astfel de case toate vor ajunge doar subiecte de carte, iar ele vor dispărea cu totul la un moment dat din peisajul Alpin. Așa a ajuns la pace cu autoritățile, care au înțeles situația, dar și motivarea proprietarilor și aceștia au primit aprobările să înceapă șantierul.
Toate bucățile din lemn putrezite au fost înlocuite, dar nu doar atât, ci și planul casei a suferit modificări. Bucătăria era inițial în centrul casei, ca atare era foarte întunecoasă pentru că nu beneficia mai deloc de lumină naturală, decât indirect prin ușile deschise. Gitta a mutat spațiul de gătit către grădina frumoasă din spatele casei pentru a avea nu doar lumină, ci și panoramă superbă. În plus, au amenajat o mică terasa imediat lângă casă, deci la fix în relație și cu spațiul de gătit. Și da, se simte că au locuit în Provence pentru că mobila, decorațiunile, chiar și placarea cu piatră a ceea ce a fost la început centrul casei evocă un ambient rustic francez. Și cu toate că nu le-a fost ușor să refacă această casă, parcă acum se bucură mai mult de ea, căci atunci când obții cu dificultate ceva ce-ți dorești cu ardoare, la final te simți mai împlinit că ai reușit. Mie mi-a plăcut casa, dar și grădina lor. Sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: Christine Bauer, Red Cover/ Weranda Country
[…] Au renunțat la casa din Provence pentru a recondiționa o casă la munte […]