Când trangi din greu ani de zile și reușești să avansezi pe scara ierarhică dintr-o companie multinațională realizezi, la un moment dat, că mai sus de o anumită funcție n-ai cum să urci, iar viața înseamnă mult mai mult decât muncă. Sioned și Gavin s-au cunoscut tot în cadrul profesional, doi corporatiști ambițioși, ea australiancă, el englez. S-au căsătorit și în luna de miere, acum mai bine de 15 ani de zile, au fost în Franța, mai exact în sud în Camargue. Vrând însă să scape de țânțarii de acolo (Camargue e situat între Marea Mediterană și două brațe ale Deltei Rhone-ului) au urcat către Munții Luberon, un loc care le-a schimbat viața. Dar hai să-ți spun mai multe.
Când au ajuns în Valea Luberon din regiunea Provence au simțit că viața poate avea alt ritm, că te poți bucura de o masă simplă, dar sănătoasă, că de multe ori e suficient să privești un peisaj încântător care să-ți bucure privirea, decât să cauți distracții sofisticate. Pasionați de lectură, cutreierând Provence-ul și-au adus aminte de descrierile acetei regiuni făcute de Petrarca, Beckett, Camus și evident de celebrul roman Un an în Provence a lui Peter Mayle. Dar toate descrierile păreau să fie mai estompate față de ce au trăit acolo. Și așa, într-o seară, când savurau un vin bun s-au uitat unul la altul și s-au întrebat: crezi că am putea trăi aici pentru tot restul vieții?
Da, le-a fost de ajuns să-și contureze visul pentru ca toată energia lor să se concentreze către el. Visau să aibă propria lor casă, mai exact o fermă unde să cultive viță-de-vie și măsline. Au mai tras din greu la companiile unde lucrau pentru a strânge bani și a se întoarce în Luberon, acolo unde ochiseră mai multe proprietăți scoase la vânzare. Și a meritat pentru că și-au găsit fericirea într-o superbă fermă de secol XVIII, o construcție veche din piatră înconjurată de peste două hectare de pământ pe care exista vie și măslini. Da, au găsit casa în zona Parcului Național Luberon, una aflată între două sate medivale Oppède și Ménerbes, o casă restaurată în urmă cu doar 20 de ani de către familia artistului Michel Loeb. Și au pus și un nume casei lor, unul de-a dreptul literar: (Ferma Bunul Dumnezeu).
Primul lucru pe care l-au făcut după ce au cumpărat proprietatea a fost să-și invite prietenii și apropiații la un grătar în grădina ce se deschidea către podgorii. Curtea fermei are mai multe zone umbroase cu fântâni și trandafiri, cu iasomie, iriși și smochii. Da, absolut încântătoare grădina, una care i-a inspirat și pentru decorul casei. Au făcut totul la interior cu grijă pentru finisajele vechi și au aranjat mobila, decorațiunile pentru a amplifica luminozitatea și a deschide casa către peisajele din jur. Au cumpărat și piese de mobilă din magazinele de antichități din Paris, precum și tablouri care să sublinieze atmosfera serenă de aici. Și da, o bibliotecă generoasă care să le amintească că timpul poate fi folosit și pentru cultivarea minții și a sufletului.
Din ce trăiesc acum după ce au amenajat casa așa cum au visat? Din propria lor recoltă de viță-de-vie și măslini, dar evident că vizitele prietenilor s-au lăsat și cu alte idei. Cum ar fi spre exemplu să închiziere proprietatea în perioadele de vacanță, când și ei explorează noi locuri din Europa. Așa că Sioned a pus casa lor pe lista unei firme specializate în închirieri de proprietăți luxoase de vacanță casa lor, unde turiștii, în special australieni, se pot bucura de experiența a la Provence. Și sigur au de ce să se bucure pentru că și numai când privești imaginile cu această casă realizezi că este de-a dreptul încântătoare. Sper să te inspire și pe tine!
E Raiul pe Pamant!
cat de frumos e!
Frumusete absoluta!
Fara cuvinte! Multam Adela!
Mirific!
Frumos!
Frumos, doar mocheta dintr-unul din dormitoare nu este din aceeasi poveste, ar trebui o podea din lemn sau piatra.
…cu scuzele de rigoare,…este aceeasi mocheta si in living…
…EU NU MAI AM NIMIC DE SPUS IN PLUS…S-A SPUS TOTUL…Sa fac vreo comparatie cu ce vedem la noi in mod obisnuit, la tara?…exceptiile de la noi confirma realitatea romaneasca, nu are rost sa le aduc in discutie…cu o tufa de lavanda in curtea unei case de la noi, nu ne teleportam in Provence…
…este multa durere, deznadejde si parere de rau in ceea ce spun…multumesc pentru intelegere,…
…salutari tuturor celor care indragesc acest ”loc” de unde ne putem teleporta spre alte lumi…
…MULTUMIRI, draga noastra,…
Si cat costa inchirierea casei?
Vezi ca ai in text linkurile catre pagina lor de Facebook si catre agentia prin care inchiriaza. Sunt cu alta culoare marcate aceste linkuri Alma.
Este minunat! Dar cu siguranță salariile lor de corporatiști le-a permis să facă o astfel de schimbare majoră și pozitivă. Cum m-aș putea gândi eu la așa ceva, o mamă singură, cu un copil? 🙂
Dar de ce nu ai visa? De ce nu te-ai gândi? Dacă omori din față un vis, cum ai vrea să se împlinească?
Adevărat și aceasta. Dar uneori trebuie să fim și puțin realiști, nu? Poate dacă statul român va fi mai corect cu salariile femeilor…Da. Până atunci… Doar visăm? 🙂
Îți spun din experiență că partea cu salariile femeilor este o abordare greșită din partea angajatelor. De ce spun asta? Pentru că o femeie nu-și negociază salariul, ci așteaptă să fie recompensată pentru efortul ei. Mai întâi vrea să demonstreze tuturor că poate și că e dispusă să se sacrifice la locul de muncă, să stea peste program, să fie productivă etc., asta în timp ce un bărbat este pragmatic din start, adică negociază fără să aștepte sau să dorească să demonstreze nimic (pentru că știe ce poate), ci mai mult, când deja contabilizează efortul pe care-l face (ore suplimentare spre exemplu) cere o mărire de salariu. Face parte din felul nostru de a gândi, adică femeile sunt preocupate mai mult de viitor, de ceea ce va fi peste câteva luni, chiar ani, pe când bărbații sunt preocupați de prezent, de aici și acum. Femeile trebuie să ceară, să negocieze, nu are cum să intervină cineva pentru ele pentru că dacă ele nu semnalează o problemă înseamnă că ea nu există, nu-i așa?
Cu siguranță există un mare adevăr în ceea ce spui. Desigur, există și multele situații în care femeile sunt remunerate din start cu mai puțin nu pentru că nu au negociat, ci pur și simplu pentru că sunt femei. Și femeile nu sunt mai bune decât bărbații. Asta nu înseamnă că nu trebuie să îți negociezi salariul pentru că oricum nu vei obține mai mult. Înseamnă doar că vei negocia mai mult și mai aprig pentru a obține aceleași beneficii ca și un bărbat. 🙂
cand spui Provence, spui bun gust
De nedescris in cuvinte frumusetea acestui loc..