Am prieteni care și-au făcut case de vacanță, dar multe dintre ele mi se par prea mari. Un refugiu mic, dar simpatic, într-un loc frumos e parcă mult pe placul meu. Poate că-mi plac casele mai mici și pentru că în ele ești forțat să stai aproape de cei dragi, dar totodată te și invită să explorezi natura din jur sau să-ți faci de lucru în curte. Nu e de mirare că mi-a atras atenția căbănuța de față, una tare șarmantă, care are și o poveste frumoasă. Ea a aparținut bunicii actualei proprietare, care și-a dorit să păstreze cât mai mult din șarmul de altădată ce-i amintea de copilărie. Dar hai să-ți spun mai multe.
Construită în anii 60 de către bunicii ei, cabana de față se află într-un loc frumos din Norvegia. Trebuie să mergi pe jos nu mai mult de zece minute de la șosea, prin pădure, ca să ajungi aici, unde ai impresia că ești singur și rupt de lume. Bunica ei a rămas văduvă la doar 50 de ani, iar cabana a fost locul unde-i plăcea acesteia să locuiască din mai până în octombrie, căci iarna e grea aici, iar confortul urban nu există. Și spun asta pentru că și wc-ul este în curte, încălzirea se face cu lemne, iar lumina mult timp a fost aprisă la lămpi cu petrol. După ce Gry, actuala proprietară, a moștenit cabana, apropiații îi spuneau că ar fi avut două opțiuni: să o vândă sau să o modernizeze. Ei bine, n-a ales niciuna dintre variante, ci și-a ascultat sufletul și doar a îmbunătăți-o. A vrut să păstreze cabana în amintirea bunicilor săi și pentru a olăsa mai departe copiilor ei. În plus, aici se redescoperă de fiecare dată când vine la sfârșit de săptămână sau în vacanțe.
În doar cei 40 de metri pătrați căsuța are două dormitoare, un living și o bucătărie, exact cât trebuie pentru o familie. În plus, pe lângă casă, există o construcție în curte, care adăpostește wc-ul, apoi separat sunt lemnele pentru foc și locul pentru diverse unelte și scule de grădină. În acest șopron Gry a găsit multe lucruri pe care le-a folosit în decorarea căsuței pe care a modificat puțin la interior. A făcut un pat supraetajat în al doilea dormitor, mic ca și spațiu, a vopsit plafoanele albe peste tot și a amenajat veranda închisă, astfel încât să se bucure de ea întreaga familie și atunci când plouă afară. Panouri solare asigură acum iluminatul pe timp de seară, deși Gry mai folosește pentru atmosferă și vechile lămpi.
Nu s-a grăbit nici cu vopsitul, nici cu decoratul. Spune că împreună cu soțul ei și-au dat răgaz să facă treabă pe îndelete, astfel încât să-și ocupe timpul liber cu activități pe care nu le practică în locuința din oraș. Într-un fel fac ceea ce au făcut și bunicii ei, căci aceștia singuri au ridicat, rând pe rând, totul, au făcut singuri cea mai mare parte din mobilă, cum ar fi cea de la bucătărie, iar dantelele pe care ai să le vezi la ferestre sunt și ele croșetate de bunica ei. Așa că tinerii duc mai departe tradiția familiei și bricolează împreună. Chiar și pentru wc-ul din curte s-au preocupat să decoreze totul cât mai plăcut, iar pentru a estompa mirosul neplăcut au plantat alături de colac un mic ienupăr. S-au îngrijit de fiecare colțisor și fac asta de fiecare dată când vin aici, căci o casă, fie ea cât de mică, trebuie întreținută. Dar uite, încet, dar sigur, și-au făcut un refugiu minunat unde se bucură de familie, de natură, de viață. Tare mi-a plăcut cum le-a ieșit. Sper să te inspire și pe tine!
Foarte interesant living-ul deschis. Primitor 🙂 Insa nu o avea niciun fel de prelata, de usa care sa-l protejeze pe vreme rea? Mi-a mai placut ca a pastrat tot mobilierul vechi si ca a pus schiurile pe perete. Si un alt mare plus, ca a pus masa langa fereastra
40 de metri patrati pare putin dar uite ca de cand a venit si la noi suedezul de ne-a invatat cum e cu organizarea pe verticala, vedem cu alti ochi suprafetele atat de mici. Care devin generoase prin oportunitatile pe care le ofera. Faina cabanuta. Si nici nu pare ingramadita.
Nu stiu,stimate tizule,la care suedez te referi.Dar am auzit,la Vasile Andru parca,o vorba – ”cautam departe ca sa gasim aproape”.Caile Domnului[ori Destinului]sunt nestiute si surprinzatoare,pana la uimire.
E de-ajuns sa intram in casele traditionale de la Muzeul Satului ori Astra si in cateva clipe ne regasim pe noi insine,cei Imemoriali.Eu asa am patit.Nimic mistic,ci doar foarte concret si Real.Mi se intampla de fiecare data.Casele acelea sunt inca vii.Noi nu mai suntem,dar putem redeveni.
Putem gasi fara indoiala in alte traditii,nuante minunate,la fel de originare.
Putem,de asemenea,adauga concepte moderne,precum cel de casa economica.Ferestrele mari pe sud nu apar in casele traditionale dupa stiinta mea,din ratiuni lesne de inteles.Etc,etc…
Cred,de altfel,ca viitorul ne va forta[din pacate]sa revenim la termenii reali ai vietuirii.Si astfel,sa regasim trecutul viu,ori Traditia.Restul va deveni simpla istorie consemnata a unei experiente,ori poate nici atat,ci doar constientizarea unei iluzii de sine.
Toate bune.
foarte frumoasa
Exact ce spuneam int-un comentariu trecut – simplitate si frumusete in stare pura [citeste – primordiala – adica neacoperita cu straturi de fard educational ori estetic].Aici se ascunde[inclusiv initiatic]sufletul adevarat,cel pierdut deja sub coji fara numar,al Omului.O singura,de-o viata,calatorie,inceputa Acum,ne poate conduce la el,cea spre launtru.Nu exista o alta cale.E o alegere.Cu durere,cu negraita Bucurie,cu Sine.Dar sa fie Omul,credincios ori nu,incredintat ca o Calauza de Taina,Este INTOTDEAUNA Acolo.Nu are pe nimeni de pierdut,dar Iubirea nu poate fi decat Libera.
Cu durere,dar si nadejde,o spun,foarte multi o vor regasi in incercarile mari ce vor veni.Altii,dimpotriva,o vor pierde.Sa nu fie.
Doamne ajuta.
Multumim Adela.
SUPERBA!!!!
Perfect! Doar am vazut imaginile si m-am incarcat cu energie si caldura, dar sa si fi la fata locului …
..uitasem,cel mai tare e wc-ul…
ce te face sa crezi ca nu se poate trai asa,permanent,Adela ?
daca,vorba lui Radu,adaugam o mica mansarda de inca o treime din parter suprafata utila,ca sa nu fie prea inalta,si-i punem niste ferestre generoase pe sud pentru lumina,iese ceva minunat…cati mp are o gars ori un ap de 2 cam ? si totul se poate incalzi cu o singura soba traditionala,fara nici un fel de calorifere,cu cateva lemne
cam asta e ideea[inca in proiect] a viitoarei mele casute de 30+12 mp..
o sa repet un loc comun..ce-i trebuie omului sa fie fericit ?…poate mai putin decat are..zic si io asa
„Viata este doar acolo unde exista dragoste.”
Mahatma Gandhi
Dovada ca se poate sa ne relaxam si in 40mp. Mi-a placut tare mult masa de langa fereastra si ca au pastrat mobila veche.
Imi place intelepciunea si moderatia de care dau dovada nordicii. Poate ca si clima lor i-a educat in acest sens.
Intr-adevar, nu avem nevoie de 5 dormitoare si living de 40mp ca sa fim fericiti. Ba chiar consider ca proprietatile prea mari sunt mai degraba o povara ce necesita a fi intretinute, curatate, incalzite, racite, asigurate; mai tarziu, renovate, etc.
Mai mult, cred ca multi oameni, din diverse tari, si-au dat seama de povara caselor foarte mari, dar, desigur, multi nu recunosc asta si continua sa se amageasca pe sine ca au nevoie de asa ceva (mai ales cei care sunt si in datorie pentru proprietatile lor – si multi sunt).
O casa mare este foarte greu de ingrijit, ai implicit nevoie de personal de curatenie – alta cheltuiala. Toate aceste cheltuieli legate de posesiunile noastre se acumuleaza. Astfel, posesiunile ajung sa te posede pe tine, nu tu pe ele, fiindca trebuie sa muncesti mereu din greu pentru a le intretine, nu iti poti permite un ritm de viata mai confortabil sau timp suficient petrecut cu cei dragi.
Si mai ciudat mi se pare cand, intr-o casa mare, oamenii locuiesc efectiv doar in 1-2 incaperi sau intr-o mica anexa construita in spatele casei, lasand casa principala goala. Asta arata ca omul se simte cel mai confortabil intr-un „cuib” usor de intretinut iar casa mare e doar pentru statut, in multe cazuri.
Se cunoaste mentalitatea scandinava, ce adora lucrurile autentice. Sincer, e unul din interioarele care mi-au placut cel mai mult. In casele romanesti, mult kitch. Un interior deosebit il mai gasesti la francezi, stilul provensal sau la italieni, lemn masiv, stil traditional, o frumusete si opera de arta.
Noi in general ne construim case enorme, decorate oribil, fara pic de autenticitate si de bun gust. Vor clasa dar le iese kitch. la fel cum e casa aceea facuta din lemn care a placut la atatia, celelalte apartamente cu mobilierul prea colorat, oribil.
Din pacate, ne luam unii dupa altii si obtin un rezultat dezastruos atunci cand decoram ceva.