Când viața își urmează cursul, realizezi că, odată cu înaintarea în vârstă, nevoile referitoare la casă se schimbă odată cu tine. Așa se face că sunt unii bunici, care se trezesc singuri în case prea mari pentru ei. Dar sunt bunici care cedează casele lor nepoților pentru ca aceștia să-și înceapă călătoria vieții într-un cămin în care să-și întemeieze propria familie. Este și cazul de față, unde bunica suedezei Susanna Ekeblad a decis să se mute într-un apartament pentru a o lăsa pe nepoata ei în casa de 120 de metri pătrați, pentru a fi a patra generație din familie care să păstreze mai departe spiritul casei construită la 1913. Nu le-a pus nicio condiție tinerilor, adică Susannei și prietenului ei Christian, care s-au mutat aici, ci chiar i-a rugat să amenajeze totul pe gustul lor. Dar nepoata era deja atașată sentimental de această casă unde a petrecut mult timp în copilărie și a hotărât ca renovările să nu afecteze imaginea idilică pe care o purta în suflet. A renovat casa, a schimbat culorile, dar nu a alterat spiritul acestui loc pe care-l știa dintotdeauna. Hai să afli cum a procedat.
Fiind o casă din lemn veche, de peste o sută de ani, tâmplăria ei era destul de afectată. Cum noile tendințe sunt de-a izola foarte bine casele pentru a nu risipi energie (și bani) și a proteja mediu, era clar că tâmplăria urma să fie schimbată. Deși actuală, aceasta a fost aleasă pentru a se potrivi arhitecturii casei și a păstra desenele originale, astfel că sprosurile se regăsesc și acum, doar că totul este mult mai bine izolat și etanșeizat, iar multe dintre ferestre au geamuri tripan (trei foi de sticlă).
La interior, au debasarat o parte din ușile vechi, lăsând tocăria pe care au refăcut-o, deschizând astfel spațiile între ele, mai ales în zona de zi. Asta pentru că nu au vrut să modifice compartimentarea inițială, ci doar să îmbunătățească comunicarea dintre bucătărie, sufragerie, living, fiecare având propriul spațiu. Deși mici, camerele beneficiază de ferestre mari, apoi pardoselile vechi din lemn au fost recondiționate și vopsite în alb, ceea ce a sporit senzația de luminozitate.
În privința mobilierului au refăcut mare parte din el sau l-au vopsit în alb. Ceea ce nu mai era în stare bună a fost îndepărtat, iar la bucătărie au completat funcțiunea de gătit cu electrocasnice noi și au montat blaturi de granit, cele din lemn fiind deja prea afectate.
Și la capitolul corpuri de iluminat au fost atenți. Au păstrat ceea ce era în stare bună, iar în rest au completat cu lustre, suspensii și aplice achiziționate de la magazine de antichități pentru a păstra șarmul vechi al casei. Și tapetele au fost înlocuite, dar cele noi au fost alese cu modele discrete, clasice, mult mai luminoase și în spiritul casei. În living, canapeaua au achiziționat-o nouă și au intervenit la nivelul șemineului situat pe colț pentru a-l vopsi în alb, ascunzând orice tip de material vechi.
Veranda casei a fost proiectul lor complet nou pentru că de aici au păstrat doar finisajele, respetiv lambriurile și pardoseala pe care le-au refăcut și vopsit în nuanțe noi. Dar la capitolul mobilare și decorare s-au axat pe ideea de europaleți din care au realizat canapele confortabile, iar în loc de corpuri de iluminat au folosit simple becuri suspendate completate cu coșuri pe post de abajururi. Este amprenta lor, dar una care are o tentă rustică prin texturi și industrială prin maniera de decorare.
Cert este că la finalul amenajării casa a devenit mult mai tinerească, nuanțele folosite sunt deschise, proaspete. Înainte totul era predominat de lemn de la nuanțe de pin natur la cele de stejar și cu timpul ele au căpătat o patină oarecum desuetă. Însă cu renovarea făcută de tineri, piesele păstrate în nuanța originală se văd mult mai bine și ies în evidență în ambientul luminos, accentuând istoria casei și pe cea a familiei. O casă plăcută, romantică ce sigur va deveni mai plină de obiecte și mai colorată atunci când Susanna va avea proprii copii. Sper să te inspire și pe tine!
Foto: Cecillia Moller
