Este suficient să mergi la Muzeul Satului din București, nu mai spun de alte orașe, ca să constați că avem o tradiție serioasă și îndelungată în privința construcțiilor denumite acum eco. Da, construcții din materiale naturale de la piatră la argilă, de la lemn la stuf. Și totuși aceste tipuri de construcții și-au pierdut popularitatea, ba chiar sunt considerate inferioare, sunt disprețuite de majoritatea românilor. Când am scris despre Dragoș Iliescu și casă lui îngropată sau despre Ileana Mavrodin și casele din lut au existat voci care spuneau că genul acesta de locuințe sunt doar niște bordeie. Când am scris despre case din lemn, fie ele și inovatoare, au existat voci care au spus că sunt niște copii sau mai rău cotețe. Când am scris despre Liliana Chiaburu au fost răutăcioși care spuneau că arhitecta doar copiază ceea ce există deja la Muzeul Satului, fără să vadă adaptările actuale concepute de ea. Când am stat de vorbă cu Nicoleta Marin, învățătoarea din Buzău care a demarat proiectul Cob Village la Berca (vezi foto in articol), am aflat despre multe prejudecăți pe care le-a întâmpinat, dar și de faptul că oamenii din Berca, cei care sunt familiarizați cu astfel de construcții din moși-strămoși ca să zic așa, au știut să o ajute, dar nu e genul de construcții pe care să le facă și pentru ei, deși se pricep la asta.
Casa proiectata de arh. liliana Chiaburu
E ciudat cum o tradiție de secole în construcții naturale nu doar că e întreruptă, ci și disprețuită. E ciudat că ne uităm în Occident unde s-a redescoperit acest tip de arhitectură eco care la noi era uzuală, aceste cob house sau case din lut, spre exemplu, care acum atrag atenția multora dintre noi. De de ce ne-au atras acum atenția? Doar pentru că ideile de cob house sau case din lemn au fost validate în străinătate? Doar pentru că occidentalii spun că sunt naturale și eco și sănătoase? De ce Nicoleta Marin a trebuit să se chinuiască (și încă eforturile ei nu s-a încheiat) să ridice un mic complex turistic cu astfel de case din lut fără a beneficia pe deplin și de la început de meșteri pricepuți, descendenți ai celor care de sute de ani și-au făcut singuri case din paiantă, sobe de lut, case cu fundație din piatră sau case cu acoperișuri din stuf? De ce disprețuim acest gen de arhitectură în loc să fi fost noi românii printre primii din lume care s-o promoveze și să o ducă la un nivel superior?
Casa din lut (cob house) proiectata de Ileana Mavrodin
Ei bine, am ajuns la concluzia că perioada blocurilor comuniste a contat enorm în întreruperea acestei tradiții. N-am fost în stare să vedem decât neajunsurile caselor eco făcute de bunicii și străbunicii noștri, faptul că nu aveau apă curentă, canalizare, wc-ul în casă sau chiar curent electric. Astfel că blocul reprezenta ceva “superior” mediului sărăcăcios și insalubru de la țară. Da, casele noastre tradiționale, naturale au fost asimilate sărăciei, au fost imaginea unui trai greu cu mari lipsuri. N-au reprezentat nicio clipă pentru noi ideea unui stil de viață sănătos pentru că nu aveam cu ce să-l comparăm. Ele au fost doar imaginea de care cei mai mulți vroiau să fugă, case din care chiar părinții își îndemnau, dacă nu chiar împingeau de la spate, copiii să evadeze. La oraș era mai bine pentru că se putea face mai repede curat, pentru că existau spitale și școli aproape, pentru că era wc-ul în casă și pentru că mergeai la magazin și cumpărai legumele sau carnea în loc să trudești pentru ele zi de zi. Erai un domn! Era mai bine, deci erai mai superior. Ai scăpat de un trai într-o casă sănătoasă și te-ai mutat într-una la etaj. Gata! Ai scăpat și de animale, și de muncă și de lipsuri și te-ai trezit cu un statut. Ce amăgire!
Casa Soleta proiectata de echipa lui Catalin Butmalai
Și uite, a venit vremea când am realizat că blocul e nașpa, că ar fi de o mie de ori mai bine să ai propria căsuță de lut cu grădină în care să-ți cultivi legumele în loc să mergi la supermaket și să le cumperi pe alea fără gust și fără arome. Că e mai bine o casă de paiantă cu o bucată de curte pe lângă ea, unde poate și câinele și pisica pe care îi ținem ostracizați la bloc, ar putea să-și facă treaba pentru care au fost proiectați pe lumea asta. De ce gândim așa acum? Pentru că am aflat că se poate să modernizezi o astfel de casă! Se poate să ai wc-ul în casă și apă curentă și canalizare și curent electric și net și ce vrei tu într-o construcție ridicată din materiale naturale. Pentru că acum nu mai așteptăm să ni se dea, să facă statul, ci știm că stă în puterea noastră să le facem și avem tehnologia și soluțiile tehnice ca o casă să fie independentă energetic. O casă de lut, din paiantă sau lemn nu este inferioară! Din contră, ea reprezintă imaginea unui trai unamizat, o reîntoarcere la rădăcinile sănătoase, dar musai această reîntoarcere trebuie adaptată contextului de secol XXI, incusiv ca formă, ca arhitectură și neapărat ca și dotări și utilități. De aceea nu te mai poți aștepta ca o casă eco să coste puțin. Nu mai poți face comparația cu bordeiele, care da, erau ridicate din sărăcie. Dar tocmai sărăcia ne-a învățat să fim ingenioși, să folosim natura în beneficiul nostru, și asta fără să-i dăunăm mediului.
Nicoleta Marin (dreapta) in fata uneia din casele cob din complexul Cob Village de la Berca
Intenția mea nu este să te conving de faptul că acest gen de case din lut, din paiantă sau din lemn sunt cele mai bune. Intenția mea este să te fac să reanalizezi problema, să-ți pui întrebări, să te documentezi și să-ți dai seama că avem o tradiție în materie de case eco, o tradiție care trebuie valorificată și adusă la nivelul de dotare și confort al vremurilor în care trăim. Acest tip de case nu reprezintă azi sărăcia, deși pentru mulți încă asta mai evocă ele, ci reluarea unei tradiții întrerupte acum 50-60 de ani. Avem marele avantaj că, în tot acest timp în care ne-am lăsat iluzionați de superioritatea confortul blocului, pe lumea asta s-au inventat produse, echipamente și sisteme care pot transforma traiul într-o casă eco. Poate fi mult mai bine decât la bloc. Să pornim de aici că azi se poate să fii domn într-o casă construită tradițional sau într-o casă eco. Dar dincolo de domn, că poți fi și te poți simți ca un om! Unul mândru că nu irosește ceea ce strămoșii lui au testat, îmbunătățit și realizat sute de ani în materie de case naturale, ci un om care duce totul la un nivel superior. Despre asta cu siguranță îmi doresc să vorbesc și la TEDx Brașov unde m-a invitat Tibi Ruczui (vezi aici blogul lui) care organizează în acest an o serie de conferințe pe tema construcțiilor naturale. O viață avem? Colorată să fie! Inclusiv cu ideile bunicilor noștri, dar și cu cele ale inovatorilor contemporani!
Casa construita de zidarul Mihai Cubanit
Buna, Adela! ai idee cand vei vorbi la TEDx in Brasov?
Ioana inca n-au fixat data, dar au spus ca va fi in primavara asta martie-aprilie 🙂
Din păcate, românii nu au o tradiție în ceea ce privește arhitectura și proiectarea construcțiilor, fie ele rezidențiale sau instituționale. Cei câțiva mari arhitecți pe care i-am avut, Mincu, Cerchez, Socolescu, Matei Cantacuzino, Ion Berindey și încă vreo 9-10 au populat scena arhitecturii românești între 1850 si 1960. După 1950 s-a ales praful de tot, epoca întunecată a desființat pur și simplu ideea de arhitectură românească. Câteva nume mari care au existat după 1950 sau 1960 nu au putut face față valului devastator creat de ideile comuniste despre arhitectură. Valențele funcționale și financiare ale unui proiect sugumau total ideile de estetică, integrare în ambient, valorizare a materialelor prietenoase cu mediu.
Peste noi au trecut deja mai bine de 70 de ani de imbecilizare, din anii 40 încoace. Imbecilizare care a smuls oamenii din matricea normală a evoluției, i-a indepărtat pînă la înstrăinarea totală de tradiții, i-a scos brutal din contextul creat prin evoluție normală și i-a azvârlit la marginea orașelor care se transformau ușor în labrinturi de beton.
Mai rău, populația care a construit orașele românești și locuia de măcar 200 de ani în acestea, generație după generație, a fost înlocuită treptat cu cei veniți din satele distruse și rase de comuniști.
Rezultatul este cel pe care îl vedem acum: 1. orașe urâte, arhitectură oribilă, construcții-bijuterii făcute praf și 2. țăranul habar n-are ce mai e aia casă de lemn sau de lut, acoperiș de șindrilă sau stuf.
Cu trecerea anilor, poate ne vom reveni…
Sunt sigura ca ne vom reveni Florin!
Ne bucuram când priviti si spre Banat unde se fac ceva eforturi: d-na Mavrodin, prin workshopuri regulate si informatii pertinente pe site (casa-verde ro) e înconjurata de multi adepti.
Alina, pai cum sa nu privesc si inspre Banat? Asta-i culmea! Pai nu Banatul e fruncea?
Uf, Banatul e „fruncea” când e vorba sa fie si „fudul”, acolo se face mai putin „downshifting”!
Ca sa fiu corecta, am aflat de casa COB de la Sasca via facebook moldova, grupul TEI (de la „pupaza din TEI”) de fapt grup de Traduceri Independete Ecologice” care traduc „gratuit”, dupa posibilitati, pentru publicul larg, carti legate de permacultura, vechile meserii: pe platforma wordpress, la „cartidintei”, de ex.: The COB Builders Handbook – a lui Becky Bee.
Tare adevarat, Adela!
Cora, cel putin asta e parerea mea ca trebuie sa ne gandim putin inainte, sa vedem ce e bun si sa construim mai departe 🙂
Adela, de abia astept sa te vad in TED presentation! Te rog sa ne postezi link-ul pe website-ul tau. Iti doresc mult succes. Mi-a placut foarte mult tendinta acestui articol.
Adela, de cand astept acest subiect in articolele tale! 🙂 Excelent! Eu mi am petrecut verile copilariei la tara, in Bodesti- Neamt :)) in bordei si casa de lut sau chirpici. Asta mi-am dorit si inca imi doresc pentru mine inca de atunci.
Acum, ca am un apartament (luat cu credit bancar), visez tot mai des sa imi fac propria casuta de lut!! Am inceput sa caut teren pe langa Bucuresti (avand 2 copii relativ mici, nu vreau sa fim foarte departe de oras) si oameni care sa ma ajute sa o ridic. Astfel, chiar si la tine m am gandit, sa ma ajuti cu un sfat, o indrumare 🙂 Nu stiam daca, in primul rand se dau autorizatii de constructie pentru acest gen de case. M am mai elucidat acum, am mai multe informatii si persoane pe care le pot intreba ce si cum.
Iti multumesc din nou cu drag! 🙂
Anca, nu e nimic rau sa locuim in niciun fel de locuinta, fie ea si bloc, dar e ciudat sa denigram constructiile din materiale naturale fara sa ne gandim la tehnologiile care exista azi. Mi-am dorit sa atrag un semnal de alarma asupra acestui lucru. E mai bine sa ne documentam inainte! Ma bucur daca ti-a prins bine opinia mea 🙂
Adela, ai întâmpinat critici, ca atunci când mai afirm către unul că ne tragem, practic, toţi din ţărănime şi se oripilează cum că el este bucureştean. Zău, bre? Aşa-i cu parvenitul ignorant, care n-are habar de istoria locurilor natale şi, în special, cu veneticii. Capitala s-a ridicat pe sate insalubre şi terenuri agricole; marile bulevarde comuniste, pe podeţe grosolane de lemn, pe sub care se scurgeau dejecţiile. Regele Carol a adus Bucureştiul la rang de copie pariziană, dar pentru o prea scurtă perioadă. Per total, ţara aceasta n-are măreţia şi originalitatea altor capitale, n-are atracţii arhitecturale de răsunet, pentru că am fost cotropiţi. Îţi trebuie pace, ca să creezi; ori ai noştri ardeau şi puţinul avut, pentru a-şi salva vieţile.
Salutar articolul tău. Ştiu că atât tu, cât şi cei pe care îi promovezi, faceţi pionierat, dar informaţia trebuie să circule şi, poate, odată cu propagarea ei, va înmuguri în mulţi şi curajul de a fi român!
sunt de acord cu pacea: ai nevoie de tihna sa poti construi.
Dar mai e un element de care nu ne dam seama decat cand trecem muntii: suntem in zona seismica. Orasele romanesti care pastreaza o arhitectura veche, un aer special, sunt orasele protejate de culmile Carpatilor.
Asadar nu are sens sa denigram zonele aflate in afara arcului carpatic (Moldova, Muntenia) ci mai degraba sa acceptam realitatea istorica si geografica. Putem construi mai bine, mai frumos, trebuie doar sa ne educam.
Un articol excelent! Felicitari si multumesc! Nu am nici o indoiala ca prezentarea ta de la Brasov va fi un succes. Cumva am simtit ca tot ce ai scris aici a venit din adancul sufletului, de la „fundatie”, Ne-am complacut in autodefaimarea propriilor origini si slavirea modelelor straine, numindu-ne si acum stramosii primitivi, tarani (peiorativ) si inculti. Mai nou, cand strainii descopera frumusetea si linistea simplitatii noastre, ne loveste mirarea… Doamne, fereste sa ne recunoastem snobismul si fudulia ori sa ne iubim trecutul cu bune si rele! Adevarul e ca orice fel de case ne-am face, nimic nu poate acoperi goliciunea sufleteasca. Din cate stiu, omul sfinteste locul…
2 vorbe despre bloc si casa. Ptr vreo 50 ani si mai mult am fost fericiti la bloc fiindca am fost umiliti si cercetati de vecini si/ sau politia politica. Ne-am refugiat in spatiul mic de bloc SA NE ASCUNDEM. Acum a venit moda caselor si Facebook and YouTube etc cand vrem ca totul sa devina public (Ironic tocmai cand nu-I mai pasa nimanui nici ce faci nici cine esti sau ce si / sau daca gandesti) Valurile vremii, fluxul si refluxul modei. Suntem toti oameni si actionam omeneste / ca o turma ♡ Fara suparare ♥ multumesc Adela ca mi-ai dat de gandit in dimineata asta ♡♥
Solutia ideala nu exista in materie de case, dar tocmai de aceea e bine sa ne gandim putin inainte la toate variantele. Parerea mea Mona 🙂
Nu toti romanii gandesc rau despre casele traditionale romanesti.Unii chiar vor sa traiasca in ele.Nasa mea a restaurat casa bunicilor din chirpici si este foarte mandra de ea.Acum vrea si sa o utilizeaza.Eu voi face la fel cu casa bunicilor.Suntem mandrii cu ele!Cu respect Bianca
Ai perfecta dreptate ca nu e valabil in cazul tuturor romanilor Bianca. De altfel despre cei care sunt exceptia de la regula scriu si eu pe blog 🙂 Dar majoritatea inca are o retinere. Ma bucur insa sa vad ca lucrurile se schimba si oameni ca tine si ca nasa ta sunt cei care fac ca lucrurile frumoase traditionale sa dainuie. Bravo voua!!! Te imbratisez!
ADELA TU ESTI UN GENIU , INBININD TRECUTUL BUN CU PREZENTUL.ROMANIA ARE NEVOIE DE OAMENI CA TINE !!!
foarte frumos articolul!eu ce-i drept nu am avut ocazia sa traiesc sau sa imi vizitez bunici in casute de lut,insa iubesc ideea de a le readuce la viata;de ce mai toti tindem sau chiar ne mandrim cu „casute” imprumutate 100% din alte state sau chiar culturi ,iar cand vine vorba de traditiile in care ne-am nascut,nu doar nu le „recunoastem”ci le si luam in ras?
DE CE ESTE ROMANUL SARAC (SI OBLIGATORIU PROST)?PENTRU CA FIECARE GENERATIE TREBUIE SA- O IA DE LA LINGURA DE LEMN.S-AR PAREA CA N-AM INTELES NIMIC DESPRE TEMELIE SI CASA DE PIATRA.DACA TE-AI NASCUT IN BORDEI BOJDEUCA ESTE PALAT.NUMAI BINE.
De ce romanii de azi au renuntat pt totdeauna la aceste case din materiale traditionale folosite inca din preistorie ,in care au locuit stramosii lor in pace si liniste mii de ani ??? Raspunsul este simplu !!! Prea simplu pt a putea fi inteles de contemporanii nostri ! Oamenii de astazi ,care traiesc in societatea moderna, sunt infinit mai saraci decat au fost vreodata inaintasii lor de la Adam si Eva incoace ! Omul modern este cel mai sarac,,cel mai umil om care a trait vreodata pe Pamant, si el nici nu-si da seama de aceasta ! Societatea moderna este formata ,(cu putine exceptii) din PROLETARI ! Adica niste oameni care abea daca-si pot permite un amarat de apartament in bloc, unde exact ca gainile din marile ferme avicole, locuiesc unii peste altii ! Aceasta realitate ingrozitoare o intalim cu atat mai frecvent cu cat societatile in care ei traiesc sunt mai civilizate ! Asa traiesc majoritatea oamenilor din orasele S.U:A, Germania, , Japonia , etc. etc ! Si la noi in Romania industrializarea masiva a adus populatia la un asemenea grad de pauperizare si animalizare, incat multi dintre noi nici nu concepem ca am putea avea dreptul sa avem o locuinta individuala ! Pentru multi dintre noi, chiar a avea un bordei de tip neolitic ar putea parea doar un vis irealizabil !!! Pentru a avea chiar si cea mai umila coliba in care sa te poti simti stapan , trebuie sa deti un teren cat de mic ! De unde asa ceva la omul modern , care locuieste intr-un siloz uman ( a se citi bloc ),intr-o locuinta suspendata undeva intre cer si pamant ! Omul modern a devenit atat de umil ,incat i se pare normal ca sa depinda complet de societatea in care singura sa avere este forta de munca (mai mult sau mai putin calificata ! ) Omul modern este obligat sa cumpere pana si apa pe care o bea ! Orice aliment pe care-l consuma, este produs de societate ,si platit de individ ! Stramosii nostri ,asta au urmarit de la Facerea Lumii pana in urma cu 60-70 de ani ! Sa faca cumva sa devina proprietari peste un teren, pe care sa-l munceasca, si sa-si poata asigura un trai decent, cat mai autarhic, cat mai independent , cat mai demn ! Stramosii nostri, oricat ar fi fost de saraci, aveau cel putin o locuinta pe care si-o construiau dupa voia si posibilitatile lor ! Cultivand pamantul isi asigurau incepand de la hrana si imbracaminte, tot ceea ce le era necesar ! Cum va putea oare omul modern sa-si construiasca o casa numai a lui , din m,ateriale oferite de natura, cand el nici nu are un teren nici nu va avea vreodata ! Omul modern, daca -i raman bani necheltuiti pe nevoile existentei, i cheltuieste umbland pe unde nu are nici o treaba,,in diverse locuri din tara, sau de aiurea ! Si atunci ne intrebam de ce noi nu avem case cum ne-ar place !!!!
„Nu se vede bunastarea” ar spune cineva si ar rade toate lumea ar spune majoritatea romanilor, noi inca suntem ancorati in trecut, cand o sa ne revenim ? cand lucrurile civilizate o sa fie de fapt normalitatea pe care o dorim cu totii?
Dupa 30 de ani de la Dec ’89, am vazut case specific arhitecturii orasanesti de sec 19 cu etaj din Botosani pe bulevardul Mihai Eminescu nr 100 sunt doua, relativ apropiate, ridicate de la zero, in care se vede bunastarea dar si bunul simt.
Pt ca legea interzice constructiile din paianta… sau cel putin are o formulare care te face sa crezi ca nu e voie..
VA trebui ca oamenii care vor o casa de paianta , sa lucreze sa obtina semnaturi poate citeva mii , sa aibe un proiect care sa inbine trecutul cu prezentul in construirea caselor de paianta adica >>> fundatie .electric,apa in casa, baie
casa va avea pod mare si acoperis cu tigla s-au tabla.Toata casa va fi fire proof..La Universitatea din SAN FRANCISCO exita case mici din paianta, lut pt gazduirea studentilor,ASA ca dragi ROMINI mina la treaba sa aveti semnaturi la petitia voastra si insitati pina va fi acceptata de urbanizare, constructiii.