Au transformat o moară veche într-o locuință primitoare

Știi că sunt acele clădiri vechi de secol XIX care au un șarm aparte, clădiri care au fost depozite, mici fabrici sau uite, mori, care uitate de vreme și de oameni stau să se năruiască. Cândva pline de forfotă, de viață, ajung abandonate și lăsate a fi măcinate de vreme. Dar sunt oameni pentru care aceste tipuri clădiri spun o poveste, îi fascinează istoria lor și vor să le recupereze cumva. De asemenea, sunt clădiri care au fost ridicate în locuri pitorești, iar ele au multe de oferit pentru calitatea vieții. De aceea am ales să-ți povestesc despre cazul de azi ca să vezi cum poate fi transformată o moară veche într-o locuință contemporană, dar care să mai păstreze din aerul de altădată al clădirii. Chiar dacă e o moară ridicată la sfârșitul secolului XIX în nordul Poloniei, sunt sigură că-ți vor veni idei despre cum ar putea fi renovate clădiri similare care există la noi. Dar hai să-ți spun mai multe.

Cuplul care a ales să cumpere această moară a găsit anunțul despre vânzarea ei pe internet. Karina și Michael sunt liberi profesioniști și lucrează în domeniul IT, așa că toată ziua stau pe net. Deși anunțul cu pricina avea și un număr de telefon n-au dat peste nimeni, așa că s-au decis să se urce în mașină și să vadă cu ochii lor construcția. Ajunși acolo, în Kobylnica, la 30 de kilometri de mare și la circa 120 de km de orașul Gdansk, au constat cât de frumoasă era și zona și cât de variat era terenul aferent morii, cu suprafața de 2000 de metri pătrați. S-au zgâit pe geamurile murdare ca să vadă interiorul, dar adevărul este că ei iubesc clădirile vechi, mai ales cele din cărămidă, și erau hotărâți să cumpere ceva similar. Au decis să o cumpere, chiar dacă nu aveau și banii necesari din prima pentru renovare. Important era ca această clădire să fie într-o stare cât de cât bună și să-și poată face măcar o cameră în care să locuiască cu cei doi copii ai lor.

Au cumpărat moara și imediat după asta au amenajat o singură cameră în care să poată sta. Și-au dat răgaz să facă lucrurile încet, dar bine, să cunoască clădirea ca să se inspire din atmosfera ei pentru lucrările de renovare și transformare ale spațiului interior. Și bine au făcut, căci cei 240 de metri pătrați de la interior necesitau nu doar resurse materiale pentru renovare, dar și o abordare funcțională care să fie bine gândită din start. Au decis ca nivelurile să fie împărțite între zona de zi la parter și dormitoarele la etaj. Au rezultat patru dormitoare, fiecare cu baie proprie, iar la parter o zonă de zi amplă, care pe lângă living, sufragerie și bucătărie, le-a permis și amenajarea unui spațiu de birou. De asemenea, pentru a păstra ceva din spiritul clădirii, chiar dacă au montat centrală termică și calorifere, au și sobe, iar la bucătărie au făcut una cu plită și cuptor de teracotă.

Pe timpul renovărilor au găsit și cărți poștale și proiecte vechi legate de moară, toate bine sigilate în tencuiala veche. Nici acum Michael nu știe cine și de ce le-a ascuns, dar a aflat că primii proprietari ai morii erau germani. Pe unul din zidurile exterioare au găsit și o parte din vechea siglă a morii și în semn de respect față de istoria clădirii au refăcut pictura, care evident vorbește despre destinația ei inițială. Pe lângă casă au amenajat și grădina care a ieșit frumos, cu spații delimitate pentru grădina de legume și locuri de joacă amenajate cu gazon și locuri de ședere înspre pâlcurile de copaci de pe proprietate.

Interiorul este luminos și spațios, dar pentru a amplifica aceste lucruri, cei doi soți au hotărât ca pereții din cărămidă să fie vopsiți în alb. Albul face și un contrast frumos cu bârnele vechi din stejar parte din structura casei. Au ales pardoseli din lemn în aceeași nuanță cu bârnele și tâmplăria interioară din lemn, iar pentru încăperile umede (bucătărie și băi) au optat pentru plăci ceramice, dar lemnul sau finisajele din lemn sunt prezente prin mobilier. Au mizat pe simplitatea obiectelor de mobilier, a corpurilor de iluminat și a decorațiunilor, tocmai pentru a lăsa clădirea să-și arate frumusețea prin țesătura ei de cărămidă și bârne masive.

Au finalizat totul încet, dar sigur în circa doi ani de zile. Și pentru că sunt adepții călătoriilor, dar nu prin agenții de turism, au hotărât să-și scoată casa la închiriat prin sistemul homeaway, adică atâta timp cât ei sunt plecați în vacanță oamenii de peste tot din lume pot închiria locuința lor pentru a-și petrece vacanța la ei. Într-un fel ăși mai recuperează și din investiție, dar pe de altă parte e un gest de generozitate pentru că dacă la început moara era accesibilă celor din sat, acum cei curioși să vadă o pot face prin acest sistem (vezi AICI site-ul lor cu datele de contact). O casă generoasă, plăcută și aerisită, cu aer de secol XXI, care continuă o istorie ce nu a fost descoperită pe de-a întregul de către actualii proprietari. Sper să te inspire și pe tine!

Sus, dreapta, moara fotografiată în 1916.

Foto: Weranda Country/ Airbnb/ Lulemino