Este genul acela de casă ce pare plămândit de mâna omului, căci n-ai să vezi ziduri drepte sau plafoane perfecte. Dar tocmai acesta e șarmului ei, acest stil rustic nepretențios și totuși atât de bine gândit. După ce am investigat mai mult am aflat că este proiectată de celebrul arhitect Savin Couelle despre care ți-am scris aici, pasionat de natură și adeptul construcțiilor camuflate în peisaj. În această casă, ce nu măsoară mai mult de 90 de metri pătrați, mi-a atras atenția modul de organizare al spațiilor, gândite în raport cu clima și locul unde se află construcția. Este vorba despre nordul Insulei Sardinia în Porto Cervo, unul dintre locurile vânate de pasionații de călătorii.
Când o bună parte din an este vreme frumoasă, spațiile exterioare nu sunt doar un moft, ci o prelungire a spațiului locuibil. Modul cum este gândit aici totul s-ar potrivi la noi pentru o locuință la mare sau în orice caz în zona de sud. Curtea acestei case nu măsoară mai mult de 200 de metri pătrați, deci puțin loc pentru amenajarea unei grădini, însă suficient spațiu pentru o terasă acoperită, inclusiv cu loc de grătar. Încă de la exterior amprenta arhitectului Savin Couelle se simte prin folosirea materialelor naturale – o pergolă din trunchiuri masive și împletituri naturale, iar locul de grătar în lateralul terasei, la distanță pentru a preîntâmpina incedii nedorite. Dar observă zidul din spatele grătarului ce pare al unei ruine și care aduce un plus de șarm natural în acest habitat creat pentru om. Chiar și parcarea acoperită pentru mașini arată de parcă ar fi mai degrabă o terasă rustică.
Finisajele sunt toate concepute a amplifica senzația de natură, de-a surprinde frumusețea ei în imperfecțiuni, în degradeurile nuanțelor, în nodurile și liniile sinuoase ale bârnelor, în zidurile ce par improvizate, mai de grabă decât din start proiectate. De pe terasa amplă accesul în casă se face prin intermediul unei uși glisante generoase ce lasă la vedere zona de zi cu aspect de peșteră. Plafonul boltit cu bârne ce par a se intersecta în jocuri de linii numai de arhitect știute îți dau senzația că totul e stabil și bine ancorat. Locuri de ședere modelate din zidărie și tencuială se ițesc într-un colț al camerei de zi, separată de mica bucătărie prin masa cu scaunele e sufragerie situate în centrul spațiului. Și da, bucătăria este delimitată atât de simplu – cu o perdea, dar în spatele ei descoperi același decor rustic, e adevărat, sufocat oarecum de prezența electrocasnicelor și dotărilor moderne.
Dormitoarele mi-au plăcut la nebunie! Sunt doar două la număr, dar modul cum sunt configurate dulapurile înzidite și prezența ușilor interioare din lemn masiv către băile aferente încălzesc fără dubiu ambientul. Deși au ferestre mici, fiind situate cumva la mansardă, dormitoarele nu-ți lasă impresia că te-ar sufoca, ci că te-ar îmbrățișa, că ai găsi aici culcușul dorit pentru odihnă. Mi-a plăcut că într-unul dintre dormitoare există deasupra patului un tablou cu un peisaj marin care-țiconferă iluzia unei ferestre. Ăsta e un truc excelent dacă ai o cameră mică cu ferestre modeste. În celălalt dormitor mi-a plăcut masa mică de toaletă realizată din zidărie pe colțul încăperii și modul cum e realizat plafonul deasupra dulapului înzidit și al băii de aici. O casă frumoasă și caldă care mi-a mers la suflet. Sper să te inspire și pe tine!
Splendida e! Imi place totul, pana la cel mai mic detaliu!