Poate că de la exterior nu spune mare lucru, căci e o construcție din lemn vechi, fără vreo arhitectură care să atragă atenția. Dar dacă te gândești că e din lemn de castan de la 1914 și că este zdravănă și încă locuită, deja se schimbă povestea. Lemn, lemn, dar a rezistat pe malul oceanului, căci este situată în insula Martha’s Vineyard, în comunitatea Harthaven din orașul Oak Bluffs, statul Massachusetts, SUA. Este o zonă superbă această insulă, nu degeaba fotograful englez Bob Gothard (născut în 1945) s-a îndrăgostit de ea și s-a mutat aici. După o carieră strălucită în lumea revistelor de modă și ce a publicității, s-a retrast în acest loc unde fotografiază case și peisaje minunate. Mi-a atras și mie atenția asupra acestei proprietăți, care îmi inspiră tihnă. Parcă ar fi cadre dintr-un film, nu fotografii. Dar hai să-ți spun ce mi-a plăcut.
Lumina asta caldă, de pătrunde subtil în fiecare colțișor m-a cucerit. Cu siguranță că la mijloc e măiestria artistului fotograf de care-ți spuneam, dar uitându-mă mai bine la casă mi-am dat seama că și modul cum e construită face ca razele soarelui să se înfiripe la interior într-un anume fel. Cum adică? Verandele largi și acoperite sunt ca zone de tranziție între exterior și interior, ca atare lumina nu inundă brusc și agresiv încăperile, ci sunt filtrate mai întâi prin spațiile teraselor. O idee excelentă cu verandele, mai ales că e vorba despre o casă la mare, deci unde soarele bate din plin și deloc blând, la fel ca și vântul. Și fii pe fază, că aceste verande nu sunt tipice doar arhitecturii de pe ste ocean, ci sunt un element tradițional și la noi, doar că le spunem altfel – prispă, privdvor, târnaț, cerdac și în arhitectura noastră rurală ele de regulă sunt deschise.
Un alt atuu al interiorul este combinația texturilor și culorilor elementelor din lemn. Deși este lemn peste tot, uită-te cu atenție ce frumos se văd tâmplăriile vopsite în alb pe fundalul pereților lambrisați în nuanță caldă de castan. De asemenea, vezi că una dintre verande are pereții placați cu șindrilă, care formează o textură tridimensională ce schimbă atmosfera ambientului. Și da, în zona de sufragerie ai să vezi suprafețele din lemn patinate, care poartă amprenta timpului, dar e acel gen de finisaj care aici nu e fabricat, ci care spune povestea casei ridicată la 1914. Prezența pietrei în zona șemineului aduce un alt material natural la interior foarte reușit integrat în decor.
Și pe fundalul acesta natural, cu ferestrele în stil french, ce amplifică senzația de rustic, mobilierul și decorațiunile sunt în ton. Multe piese împletite și textile frumoase, confortabile, care imprimă o senzație de relaxare, ca de vacanță. Îmi plac mult și petele de culoare, cum ar fi masa vopsită în roșu din sufragerie, paturile turcoaz dintr-unul din dormitoare, covoarele cu aer de chilimuri sau desene orientale ori obiectele din porțelan pictate cu albastru. Dar cel mai mult îmi place cum lumina naturală învăluie interiorul, cum te lasă să percepi spațiile dintr-un anume unghi și cum adăugă un strop de mister prin alburiul ei. O casă care mi-a mers la suflet. Chiar m-am văzut pe terasa ei cu părul vânturat de briza mării. Sper să te inspire și pe tine!
Imi plac cum sunt „inramate”peisajele. Cu astfel de privelisti nu mai ai nevoie de tablouri pe pereti. Nice vews
[…] Adela Parvu Poate că de la exterior nu spune mare lucru, căci e o construcție din lemn vechi, fără vreo […]
Privelistea face toti banii. Pentru acest festin imagistic as rabda chiar si sa nu am apa curenta in casa 😀
[…] coexistă în același spațiu și aici au fost reușit combinate piesele. Pentru ca să inducă senzația de rustic, designerul a folosit o schemă cromatică neutră, tonuri de gri cald pe pereți combinată cu […]