Sunt multe case din lemn vechi, un lemn care are mai bine de o sută de ani vechime și care s-a pietrificat de-a dreptul în timp. Multe dintre aceste case ajung în ruină, altele pe foc, iar unele mai sunt și salvate. Iar situația nu este întâlnită doar la noi, că doar ți-am scris despre Dănuț Hotea care recuperează case, atât cât poate din Maramureș și le folosește lemnul pentru a ridica altele noi. Și în Polonia se întâmplă la fel cu casele vechi, căci peste tot în zona Carpaților muntenii și-au construit locuințe din lemn, dar care sunt uitate și lăsate de izbeliște. Am să-ți povestesc azi de un cuplu de tineri polonezi care au decis să-și facă o casă nouă salvând una veche. Dar hai să-ți spun mai multe.
Ei sunt la a treia casă pe care o ridică din lemn vechi, recuperat de la case vechi, așa că erau obișnuiți cu procesul. După ce Dorota și Bartek au găsit-o pe cea de față abandonată de proprietari, neîngrijită, au decis să o cumpere până nu va fi prea târziu pentru starea ei. Ei spun că lemnul vechi nu se compară cu niciun material similar actual, căci are în el nu doar patina vremii, ci și un parfum plăcut. În plus, este foarte dur, fiind expus condițiilor meteo la exterior și este uscat de vreme și de focul ce ardea odinioară în sobe.
Cea mai mare provocare cu dezmembrarea unei case vechi este să numerotarea elementelor ei. Dacă ai notat cu cretă care se duce repede, te poți afla în încurcătură, căci meșterii nu mai știu cum să o asambeleze la loc și le este greu să identifice fiecare bucată în parte. Însă cei doi trecuseră prin această experiență. Au știut că vor ca la interior să fie cu totul altfel, așa că au recompus-o și i-au folosit bârnele pentru a crea spații largi, luminoase. Au avut grijă ca, pe terenul lor, orientarea în raport cu punctele cardinale să fie una benefică pentru ei. Astfel, dormitorul a fost gândit către est, iar livingul către sud.
La mjilocul casei, în centrul ei, au creat o bază solidă din cărămidă, astfel încât să aibă de ce se lega cu grinzile și de ce sprijini o parte din stâlpi. La exterior au îmbrăcat zidurile din lemn vechi cu lambriuri noi pentru a întări izolația casei și a lăsa la vedere spre interior lemnul vechi recuperat. Față de casa veche pe cea nouă au mansardat-o și aici plafoanele sunt noi, tot din lemn, dar vopsite în alb ca să lumineze cât mai bine totul. Spre exterior au creat și un loc de terasă, protejată de mansardă care iese în consolă deasupra.
Și-au lăsat imaginația să zburde în aranjamentele interioare, așa că au creat un living deschis către bucătărie, unde au combinat piese de mobilă actuale cu unele vechi, rustice. În loc de măsuță de cafea au refolosit o roată veche de car. În dormitor au lăsat la vedere locul căzii pe care au îmbrăcat-o cu sfoară groasă. La bucătărie au ales să aibă mobilă zidită în care au înglobat electrocasnicele și la baie au lăsat la vedere cărămida și au placat doar pardoseala cu plăci ceramice. Acum că au ajuns la final cu casa aceasta se gândesc serios să o vândă și să mai salveze alta. I-a prins microbul pentru că au deja și experiență, dar ei spun că e și frumos să trăiești în locuri diferite și să știi că ai lăsat ceva frumos și durabil în urmă. Oricum, casa aceasta are un aer artistic, iar spațiile largi, frumos luminate de ferestre generoase ne demonstrează că dintr-o casă veche se poate face una nouă cu adevărat deosebită. Sper să te inspire și pe tine!
Foarte interesanta ideea cu sfoara la cada de baie!
Exceptând interioarele de inspiraţie marină, nu am văzut sfoara ca liant estetic, cum este tratată aici, de la suspensii şi hamac, la treptele scării interioare şi masca vanei. Cât priveşte burlanul, îmi aduce aminte de castelele din Île-de-France…
Apreciez imaginatia si talentul unor arhitecti si interior designers, in acest fel se disting din marea masa.
Arata extraordinar!