Da, e frumos și interesant să te gândești la amenajarea casei ca la o pictură, să vezi casa goală ca o pânza albă pe care trebuie apoi să-ți alegi culorile, să creezi compoziția, să scoți la lumină tema, subiectul. Și această comparație nu e întâmplătoare în cazul de față pentru că proprietara Monique Waque, de origine canadiană, stabilită în Germania, a studiat istoria artei. Când a hotărât să se retragă din lumina reflectoarelor, respectiv de pe podiumurile de modă, căci a fost fotomodel și manechin de meserie, a ales să locuiască într-o casă mică, dar cochetă din nordul Germaniei, acolo unde influența scandinavă se simte mai pregnant, un stil care-i place mult pentru simplitatea lui și pitorescul pe care-l sugerează.
E fascinant să ai o meserie cum a fost cea a ei de model pentru că asta îți oferă ocazia să călătorești mult, să vizitezi locuri frumoase, să cunoști mai bine, din proprie experiență, culturile diferitelor țări. Pentru mine e interesant că după o viață atât de palpitantă, care implică multe evenimente urbane, un atașament față de tot ce e în vogă, ea ales pentru familia ei o casă rustică cu acoperiș de stuf. Și nu orice fel de casă, ci una veche de peste 200 de ani situată la granița dintre Germania și Danemarca, într-un peisaj dominat de încântătoare sate de pescari, mori de vânt și case în alb și negru.
Monica spune că pentru ea această casă a fost un miracol. Nu se aștepta să o găsească, dar când a dat peste ea a fost dragoste la prima vedere și ăsta a fost un motivul pentru care a decis să părăsească orașul Hamburg. Și asta cu atât mai mult cu cât casa era într-o stare excelentă, nu necesita reparații sau renovări, ci era numai bună pentru a se muta împreună cu familia ei în ea. Totuși a făcut mici reparații și modificări. A reîmprospătat acoperișul de stuf, a lărgit băile și a montat două feretsre mai mari pentru un surplus de lumină naturală la interior. Monique a observat că în zona asta de nord lumina este altfel, parcă mai subtilă, nu atât de vivace, ca atare la interior a folosit nuanțe deschise pentru a amplifica senzația de spațiu.
Și să nu-ți închipui că a apelat la meșteri pentru zugrăveală. Nu, a fost plăcerea ei să aleagă delicatele pasteluri și să îmbrace cu ele de la pereți la mobilă. Deși de la exterior casa pare mică din cauza acoperișului înalt, să știi că este doar o iluzie imprimată de proporțiile asimetrice. Intetiorul se dovedește a fi spațios și înalt. Și el a fost ambientat cu piese de mobilă luate de la magazinele de antichități, unele în stil rustic francez și scandinav. Monique însă le-a personalizat prin culori și finisaje. Parterul găzduiește zona de zi cu living, sufragerie, bucătărie și baie, iar la mansardă e loc pentru dormitorul matrimonial și camera celor doi băieți de adolescenți.
Dacă ți se pare că această casă este una de poveste, grădina este cu adevărat superbă. Și da, are un aer mai degrabă englezesc decât nemțesc, dar Monique e tare fericită cu ea. Și nici nu mă mir, cine n-ar fi? Unul dintre motivele pentru care a cumpărat acest loc sunt doi frasini vechi, despre care localnicii spun că dacă stai sub ei te vor face fericit. Îi place că vecinii nu sunt aproape, așa că n-a avut nevoie să acopere ferestrele, iar dimineața pentru ea e o reală plăcere să fie trezită de primele raze ale soarelui, iar pe geam să întrevadă grădina ei dragă, unde își petrece mare parte din timp, indiferent de vreme. Poate o fi adevărat, poate nu treaba cu frasinii, dar cert este că Monique și familia ei sunt cu adevărat fericiți aici. Mi-a plăcut casa și povestea ei. Sper să te inspire și pe tine!

Sursa foto: Andreas von Einsiedel/ Weranda Country Like
Asa serena. 😉
Una dintre cele mai frumoase pe care le-ai prezentat, dupa parerea mea, 🙂
Wow. Minunata casa. Imi aminteste de filmul Howard’s End cu Antony Hopkins and Emma Thompson
Superb!!!