Mi-a plăcut la nebunie nu doar casa asta mică, dar mai ales povestea acestei doamne cu mină sănătoasă, fața arsă de soare și privirea fericită. Deși are o propria firmă și pe cartea ei de vizită scrie CEO, adică e șef, aici o vezi în ipostaza de om care se bucură de natură. N-ai să simți vreo aronganță sau vreo dorință de-a epata. Din contră! Simți bucuria cuiva care apreciază natura, dar și tradiția. Nu e de mirare faptul că a ei căbănuță de doar 15 mp a câștigat inimile norvegienilor, care au votat locul ăsta ca fiind casa norvegiană de vis a anului 2013 într-o competiție inițiată de ziarul Klikk. Da, Gunhild Momrak este norvegiancă și în 1994 a găsit acest loc unde și-a dorit să-și facă singură locul ei de refugiu. Nu s-a așteptat să câștige concursul, dar s-a înscris pentru a promova frumusețea locurilor sale natale, adică satul Fyresdal. Dar hai să-ți spun mai multe.
A crescut la țară într-o familie cu șase copii, iar tatăl ei n-a făcut diferența între băieți și fete, toată lumea a muncit cot la cot pentru gospodăria familiei. Când a fost adolescentă a învățat să conducă tractorul, a spart lemne, a pus umărul la treabă, dar spune că n-a avut experiență în construcții. În 1994 și-a dorit să-și construiască căsuța ei, aducându-și aminte de copilărie, de locurile frumoase, sălbatice, dar pline de viață. Așa că a ajuns aproape de locurile natale într-o zonă izolată, pe malul unui râu, unde a fost necesar ca o parte din materialele de construcție să fie transportate pe calea aerului. Dar o mare parte dintre obiectele necesare aici le-a cărat singură cu rucsacul. Și-a calculat că îi vor fi necesare 40 de drumuri cu o încărcătură maximă de 20 de kilograme și spune că i-a prins bine mișcarea.
La fața locului pentru ridicarea căsuței a avut nevoie de puțin ajutor și l-a primit de frații ei, dar la interior singură și-a făcut mobila de bucătărie, canapeaua, nu mai spun de decorațiuni. Practic e o singură cameră cu două paturi suprapuse, un loc de ședere, o sobă mică de fontă și bucătărie. După ce a terminat căsuța, la ceva timp a ridicat altă lângă ea pentru a adăposti barca, dar și pentru a face loc pentru o baie mică și wc. Aici folosește o pompă care se acționează manual pentru duș (de fapt cu piciorul), iar pentru wc folosește apa colectată într-un bazin. Practic butonul pentru wc se numește simplu: găleată! Da, n-are rezervor sau ceva de genul acesta. Și casa și anexa sunt ridicate din lemn vechi recuperat, respectiv de la vechea moară a familiei sale, deci e și o parte din istoria ei personală aici.
Gunhild, deși are o firmă de reparații și vânzări mașini, ajunge aici pe jos, căci drumurile sunt la distanță de treo kilometri. Face circa 45 de minute pe jos. A muncit ceva ani la casă, dar i-a ieșit de minune totul. De ce? Pentru că nu a considerat toată treaba asta ca pe o muncă, ca pe o obligație, ci ca pe o plăcere. Ea l-a citat pe Hakoon Prințul Moștenitor al Norvegiei care spunea în 2008, când a vizitat regiunea, că țara lor s-a ridicat pe fundația unei tradiții puternice, tradiție care-i conectează pe norvegieni la rădăcinile lor, la respectul față de natură. Absolut superb! Ce înseamnă să ai exemple bune! Mi-a plăcut la nebunie toată modestia, dar și toată fericirea care pur și simplu transcede imaginile. Sper să te inspire și pe tine!
Sursa foto: Klikk, Varden Like
Cat de placut si de primitor arata totul! Daca nu ma insel, ai mai prezentat exemple de constructii fie renovate, fie de la zero, in care a fost folosit lemn recuperat, dar abia acum mi-am dat seama ca treaba asta nu vine din economie (zgarcenie). Chiar daca uneori – si in acest caz – e vorba de nostalgia unor timpuri frumoase, eu cred ca oamenii astia au un respect deosebit pentru natura, Creatie in general. De ce sa distrugi o padure, daca tot ai la indemana niste scanduri mai vechi? Bravo lor!
Exact Cristina! Ai punctat excelent! Nu, nu e vorba despre zgarcenie, ci despre responsabilitate. De ce sa nu folosesti ceva care iti prinde bine, fara sa mai sacrifici alti copaci? Pai uite d-asta, pentru ca poti sa faci o constructie si cu costuri mai mici, dar si din respect fata de natura si fata de semenii tai.
Uimitor, tipa are o sanatate de otel si un sistem nervos foarte bun. Nu are decat un caine care sa-i tina companie si se vede cat este de relaxata caci remarc din fotografii vitalitatea si tonusul acestei femei. Nu stiu daca are stress in viata ei, desi nimeni nu scapa, dar sportul si viata sanatoasa fac minuni. Uite ca se poate ! Excelent articol Adela, m-a impresionat in sensul bun.
Ma bucur ca ti-a placut! Sa stii ca chiar am citit in cartea lui Daniel Goleman – Inteligenta emotionala – ca unul dintre remediile anxietatii si stresului sunt sportul si activitatile in aer liber 🙂
Frumoasa, cocheta si practica.Sunt interesat si de alte proiecte(idei de casute din lemn)de mici dimensiuni.Felicitari d-na Adela si multumiri pentru prezentarile dvs.
Pai am sa mai postez Dumitru! Ma bucur daca te inspira!
Bravo ei, in viata nu-ti trebuie spatiu mai mare sa fii fericit, o admir, mi-as dori si eu o asemenea casuta. Felicitari si viata plina de bucurii.
Un foarte bun motivant acest articol. 😉
P.S. Și la bucătărie se folosește același sistem pentru aducția apei (cel cu pompa de picior).
Multumim pentru ochiul avizat Instalatorul de Iasi!
Nebuna, ca voi celelalte.
Sper ca te referi ca la o nebuna frumoasa Stefan 🙂
vorbeai despre respect fata de natura,despre lipsa arogantei,despre lipsa dorintei de a epata, despre pastrarea traditiilor ,valori dintr-un alt film.Din pacate.
Dumitru nu cred ca sunt dintr-un alt film, cred ca filmul il facem fiecare dintre noi!
cred ca am 4-6 de cand te-am descoperit, intr-o seara de iarna si esti o dependenta frumoasa pe care o am. Te asociez fie cu momentul de relaxare de seara, fie dimineata la o cafea, fie ma abtin cateva zile sa nu ma uit si in weekend le deschid toate articolele si ma bucur de momentul de relaxare si frumos. Toate articolele imi dau o stare de bine si de frumos, ma fac sa visez la casuta mea care va arata ca acestea prezentate aici 🙂 Insa articolul asta m-a facut sa am lacrimi in ochi citindu-l, mi-a adus aminte de copilarie si bunici, de dragostea de natura pe care mi-a insuflat-o parintii mei, de cat de frumos si simplu poate fi tot daca iubesti si respecti. Eu iubesc muntii, sunt ca un virus pentru mine, iubesc cabanele mici,facute cu bun simt si oamenii frumosi. Iar aici, pe site-ul asta gasesc o mica parte din mine Multumesc doamna Adela Parvu pentru momentele astea magice si sper sa va gasesc mereu aici.
Cu drag Carmen din Brasov.
Si eu iti multumesc draga mea Carmen pentru ca esti alaturi de mine!
Da este foarte adevarata povestea asta, cunosc aceasta femeie din anul 2004 cind am mers pentru prima data in norvegia, lucrez acolo munca de sezon, este o doamna de nota 10 ma gasesc cu ea in fiecare an de 2…3 ori. cunosc cabanuta am lucrat la citeva sute de metri de ea,un loc superb, sunt citeva sute de cabunte in acea zona toate minunate o zona minunata, locuim in fyresdal. cunosc imprejurimile foarte bine,si multe persoane de acolo,ceva minunat.
Ce tare! Mi se pare fantastic! Te rog sa-i transmiti ca o imbratisez si ca o admir foarte mult! Daca ai si tu o cabana acolo poate esti de acord sa o prezint pe blog Constantin 🙂
Este foarte frumoasa, practica si asa as vrea sa am si eu …cine stie cand. Am vazut multe case din lemn si in comperatie cu cele de beton….cele din lemn sunt superbe si, ca un plus, te simti altfel in ele…ai impresia ca „vorbeste” cu tine.
Ceea ce vreau sa subliniez este ceva care trebuie tinut minte : Regele Norvegiei promoveaza puternic evitarea pe cat posibil taierea copacilor si distrugerea naturii si a locurilor salbatice. Totul sa fie integrat cat mai perfect in natura.
Va las sa trageti concluziile de rigoare referitor la acest aspect versus Romania si conducatorii ei.
Daca noi nu facem ceva in acest sens – vom merge sa traim in natura in Norvegia.
Sa fim Romani…numai de bine.
Stefan sunt de acord cu tine! Taierea responsabila e musai sa fie avuta in vedere!