Absolut minunat Conacul Polizu! Locul unde străinii vin în România să-și facă nunta

Superb, superbisim, nu-mi găsesc cuvintele cât de frumos este acest loc! Îți spun sincer că nu mi-a venit să cred că este la noi, dar mă bucur din toată inima că este! Și nu doar că arată frumos, dar ce istorie are. Clădirirea, ridicată între 1878-1880 de către familia Ghika (Ghika-Deleni) ca reședință de vară și fermă, era înconjurată de un vast domeniu agricol, adică 1000 de hectare. Aici, aproape de Cotnari, veneau cei din vechea familie de boieri Ghika, alături de prietenii lor intelectuali și artiști ca să se relaxeze în sezonul cald. Și nu doar că se bucurau de aer curat, plimbări lungi sau baie în havuzul transformat acum în fântână, ci se delectau cu lectură din plin. Casa a avut o bibliotecă ce număra circa 25.000 de volume, toate puse pe foc de către comuniști. Offf… Bine că a rămas clădirea și bine că un moștenitor al vechii familii a trăit să vadă renașterea acestei minunate clădiri.

Imagine de arhiva cu vechiul conac

Frumusețea asta de conac a fost locuită de către proprietarii săi de drept până în 1946, după care a venit dezastrul. A fost cazarmă rusească, apoi ceape, iase și alte foste chestii comuniste. La interior totul a fost distrus, conacul fiind folosit ca depozit, iar ce a mai rămas intact a fost smuls, vandalizat. Doar îți spuneam că și cele circa 25.000 de cărți, dintre care unele volume rare și prețioase, au fost puse pur și simplu pe foc. Ai citit bine. Și nu-ți închipui că s-au depozitat obiecte, ci legume, fructe, chiar și animale. În 2005, după un proces istovitor, clădirea a fost retrocedată moștenitorului de drept, adică doamnei Irina Ioana Riscutia, născută Polizu Micşuneşti. Dar ce mai era din moștenire? O ruină. Ca să pui pe picioare o astfel de proprietate, cu un parc dendrologic de 50 de hectare (inițial în proprietatea familiei erau 1000 de hectare), ai nevoie de bani și pentru a reda strălucirea de altădată a locului, doamna Riscutia s-a asociat cu soții Ștefănucă.

Imagine de arhiva cu vechiul havuz al conacului

Din 2005 până în 2010 au fost cinci ani în care conacul a fost pus la punct. Mai mult decât atât, domnul Constantin Ștefănucă, de profesie inginer silvic, s-a ocupat intens de parcul de lângă conac, dar și de livezile de aici, căci sunt unele de meri, cireși, vișini plus viță de vie. Fiica Silvia Ștefănucă, care se ocupă acum de promovarea conacului peste hotare, mi-a spus că într-un fel faptul că aici a fost un domeniu cu terenuri agricole a reprezentat salvarea clădirii. Altfel, comuniștii ar fi dărâmat-o cu totul. În refacerea conacului au contact enorm fotografiile, planurile vechi și documentele pe care le avea doamna Riscutia. Pe baza lor au reușit să reconstituie o bună parte din imaginea de altădată și să vină cu modernizările necesare confortului de secol XXI necesare odată cu schimbarea destinației clădirii.

Imagine de arhiva de la interiorul conacului

Imagine de arhiva in curtea conacului

Câteva din piesele de mobilier sunt vechi, autentice în stilul neoclasic al clădirii, la fel ca și covoarele (chilimurile) sau obiecte de decor. Cea mai mare parte dintre ele provin chiar din colecția personală a doamnei Riscutia, căci despre cele care au fost aici nici vorbă să mai fi existat posibilitatea de recuperare. Dar arată foarte frumos acum. Au făcut o treabă extraordinară! Conacul are doar șapte camere, dar sunt generoase, fiecare având circa 50 de metri pătrați. Pentru că au avut cereri de evenimente mai mari și chiar team buildinguri au construit alături alte corpuri de clădire amenajate în ton, unde există încă 20 de camere. Este încântătoare și grădina și domeniul agricol. Până la urmă proprietatea e la doar 16 kilometri distanță de Cotnari, deci poți să-ți închipui ce frumusețe de loc e aici (70 km distanță de Iași și 40 km distanță de Botoșani).

Șarmul Conacului Polizu, denumit așa în amintirea doamnei Adinei Polizu, bunica Irinei Ioana Riscutia, atrage mai mult străinii. Aici au venit și continuă să vină familii de polonezi, norvegieni și italieni pentru petrecerile de nuntă. Păcat că legislația noastră nu permite ceremoniile civile pentru cetățenii străini. Cei din turism au mult de pierdut din cauza asta, deoarece nuntașii occidentali aleg să stea mai puține zile tocmai pentru că trebuie să mai facă o petrecere și la ei în țară legată de cununie. Dar dincolo de asta, chiar e un loc de vis pentru o nuntă. Numai când te gândești că e nuntă la conac și deja te simți mai special să știi că ești cu cei dragi alături într-un ambient absolut încântător.

Pentru mine povestea Conacului Polizu din Maxut, județul Iași este una de succes, dar mai mult decât atât este una care-mi amplifică optimismul. Atâta timp cât astfel de proprietăți sunt din nou strălucitoare și prospere avem toate șansele să ne revenim, avem exemple frumoase și bune, locuri care ne fac țara și mai atrăgătoare. E greu să menții un astfel de conac, e un volum de muncă uriaș. Dacă mi l-ar da cineva degeaba și tot nu l-aș accepta tocmai din acest motiv financiar, căci n-aș avea forța necesară să-l mențin la stardardele de acum. Dar asta nu-mi știrbește bucuria de a-l știi la mine în țară, o țară unde încet, dar sigur soarta, divinitatea, dar mai ales antreprenoriatul privat, oameni cu viziune și bani repară ceea ce a stricat istoria. De astfel de oameni avem nevoie, ei sunt adevăratele exemple, care ar trebui să fie în lumina reflectoarelor. Felicitări doamnei Riscutia și familiei Ștefănucă pentru eforturile lor, pentru pasiunea și dedicarea alocate renașterii unui conac în stil neoclasic absolut superb și pentru imaginea unei Românii elegante, de mare clasă pe care o arată străinilor! Sper să te inspire și pe tine!

Vezi aici site-ul conaculpolizu.ro și pagina de Facebook/conacpolizu.ro. Îi mulțumesc mult lui Horia Szabo de la Conacul Archia pentru generozitatea lui și pentru că mi-a atras atenția acestui superb loc din județul Iași!